Conferinţă ruso-poloneză

În 24 mai 2009 la Moscova a avut loc o conferinţă cu genericul «Experienţa statului şi Bisericii în depăşirea provocărilor globalizării», organizată de o comisie guvernamentală polono-rusă care se ocupă de crimele NKVD. Gazda manifestării a fost Academia Serviciului de Stat de pe lîngă preşedintele Rusiei, iar susţinerea oficială a fost acordată de Biserica Ortodoxă. Printre participanţi au fost – Adam D. Rotfeld, fostul ministru al afacerilor externe polonez, Anatolii V. Torcunov, rectorul MGIMO, Arhiepiscopul de Volocamsc Ilarion. Prof. Rotfeld şi-a exprimat dorinţa ca reprezentanţii Bisericilor Ortodoxă Rusă şi Catolică Poloneză să participe la lucrările Comisiei care va prezenta pînă la sfîrşitul anului o sinteză a principalelor momente din relaţiile polono-ruse în secolul al XX-lea.
Corespondentul G.Z. a solicitat Păr. Gheorghii Rabîh să se exprime asupra tragediei de la Katyn. Acesta a spus – «Victimelor trebuie comemorate, iar aceasta înseamnă reabilitare. Tot aşa cum aceasta lis e cuvine miilor de Ruşi ucişi de NKVD pe poligonul de lîngă Moscova – Butovo. Pe mulţi din aceşti oameni ucişi cu un glonte în ceafă şi aruncaţi în gropile comune, Biserica i-a recunoscut ca mucenici pentru credinţă. Victimele de la Butovo şi de la Katzn trebuie comemorate şi cinstite. Am dori totuşi, ca şi în Polonia să se facă comemprări, pentru că şi noi avem Katzniul nostru la Butovo şi în sute alte locuri din întreaga Rusie».
Rectorul MGIMO a precizat că ce s-a întîmplat la Katyn a fost o straşnică tragedie, şi este rana ambelor popoare, polonez şi rus. «Ceea ce s-a întîmplat este foarte clar – decizia de executare a Polonezilor a fost înafara jurisdicţiei vreunei curţi, a fost una politică»
(Gazeta Wyborcza, din 24 mai şi din 27 mai 2009).

Bruxelles – ignoră Solidarnosć

La mijlocul lunii mai pe pagina internet a Comisiei Europene a apărut un scurtmetraj în care rolul Poloniei în anul 1989 este marginal. Accentul e pus pe dărîmarea zidului Berlinului, de unde rezultă că schimbarea din anul 1989 e meritul germanilor. Premierul polonez Donald Tusk a declarat – «Aceasta ne arată că deciziile şi întîmplările stupide sînt în egală măsură specifice şi Comisiei Europene». La întrebarea corespondetului «Rz» a precizat că manifestaţiile comemorative care urmau să fie organizate la Cracovia şi Gdansk vor informa pe europeni despre meritele de facto ale Poloniei în scghimbarea principială care a avut loc în anul 1989 şi că Polonia este moaşa revoluţiilor de catifea care au avut loc în Europa central-răsăriteană. (Rzeczpospolita, 17 mai 2009)
În aceeaşi perioadă în Polonia a fost făcută şi pusă în circulaţie o serie de filme dedicate «Solidarităţii», sub denumirea «Preţul libertăţii» («Cena wolności»). Filmele sunt ilustrate cu fotografii de arhivă din timpul perioadei stării militare impuse de genralul Wojciech Jaruzielski. De asemenea sunt multe interviuri cu persoane care au luptat pentru libertate, în cea mai mare parte oameni simpli. Seria de filme se datorează jubileului de 20 de ani de cînd au avut loc primele alegeri libere în Polonia, la 4 iunie 1989.

4 iunie 2009

Ceremoniile comemorative au început la Cracovia, gazda manifestării fiind premierul Donald Tusk. Printre personalităţi politice au fost prezenţi mai mulţi foşti premieri ai Poloniei libere – T. Mazowiecki (1989-1991), J. Bielecki (1991), J. Oleksy (1995-1996), J. Buzek (1997-2001), L. Miller (2001-2004), K. Marcinkiewicz (2005-2006).
Cardinalul de Cracovia, Stanislaw Dziwisz, a deschis manifestarea cu cuvintele – «Mulţumim celora care şi-au adus contribuţia la victoria adevărului şi binelui, în salvarea demnităţii popoarelor noastre».
A urmat premierul D. Tusk – «Cînd ne aducem aminte de papă, de asemenea ne aducem aminte de modestul părinte din Żoliborz, Popieluszka, care a adus cea mai mare jertfă pentru libertate şi solidaritate». De asemenea a mulţumit lui Ioan Paul al II-lea, lui Lech Walesa (liderul mişcării Solidarnosć în anii 1980) şi Lech Kaczyński (actualul preşedinte).
Lech Walesa – «Astăzi ne bucurăm pentru faptul că nouă, că generaţiei noastre ne-a reuşit, de asemenea ţinem minte că aşa cadou, pe care l-a adus această generaţie, obligă, atît Europa, cît şi lumea, să fie mai bună».
După încheierea ceremoniei, D. Tusk, L. Walesa şi fostul preşedinte ceh Vaclav Havel au zburat la Gdansk, unde au avut loc alte manifestaţii comemorative, moderate de Lech Kaczyński. Au fost de puse jerbe de flori la Monumentul celor Căzuţi în piaţa Solidarnosć. De asemenea a fost deschisă expoziţia «Odiseea spre democraţie». La masă a avut loc o mesă oficiată de primatul Poloniei, cardinalul Józef Stemp, iar omiliile au fost spuse de ahiepiscopuld e Gdansk Sŀawoj Gŀódź. (Rzeczpospolita, 5 iunie 2009).

Alegerile europarlamentare în Polonia

Circa 20% din populaţia Poloniei a participat la alegerile pentru Parlamentul European. Publicistul Bronislaw Wildstein se întreabă:
«Dar poate trebuie să ne oprim asupra logicii sănătoase a cetăţenilor, care nu vor să participe la alegerile pentru o instituţie care nu are competenţe clar conturate, ba mai mult de atît – se schimbă în întregime? Poate că motivul e că nu vor să legitimeze deciziile, asupra cărora nu va avea nici o influenţă, dar care pot avea impact asupra noastră a tuturor»?
În perioada campaniei pe postul public de televiziune polonez era un spot care punea accentul pe «ce vor gîndi despre noi la Bruxelles» dacă nu vom vota? Acelaşi publicist critică dur pentru aceasta politicienii. «Intelectualii noştri au complexe. Cu cît ei simt mai puternic propria nimicnicie în faţa Europei mitice, cu atît ei o compensează prin dispreţ faţă de proprii concetăţeni. Poate că acelaşi lucru îl simt şi confraţii lor din elitele vest-europene. Dar nimeni din ei nu şi-a permis să arate aceasta în public. Aceasta arată reala lor superioritate faţă de politicienii polonezi» (Rzeczpospolita, 9 iunie 2009).