Generatia Zdrobita

Loteanu Emil – la 18 aprilie au fost 5 ani de cînd a plecat la Domnul

Cultura română şi Bizanţul. Paradoxal… dar rareori la autorii români a apărut imaginea Bizanţului. Un Bizanţ despre care Dan Horia Mazilu spunea că e Antichitatea noastră. În zelul de a se alinia la valorile europene, intelectualii de după 1840 în cea mai mare parte s-au raportat destul de neglijent la ceea din ce tragem, la ceea ce ne reprezintă, la ceea ce tronează ca un vis într-un palat de cleştar al fiinţei noastre.
Într-una din poeziile lui Emil Loteanu apare următorul fragment:

Legat în amintiri ca într’un lanţ,
Iscai din pulberi roşul din Bizanţ,
Curat ca o atingere de geană,
Tremurătorul roşu aburit,
Ca răsuflarea omului iubit,
Înfioratul roşu-purpuriu
Ca strigătul de om într-un pustiu.

Un fragment care rămîne, cumva solitar, ca şi amintirea Constantinopolului creştin, ca şi omul care se încăpăţînează să îşi păstreze credinţa în ziua de azi.
Pentru că acel roşu pierdut din cauza nevredniciei omeneşti, e:

Ca răsuflarea omului iubit…
ca strigătul de om într-un pustiu.
Şi rămîne neauzit pe plaiurile noastre moldo-răsăritene.

(unii intelectuali de la noi clamează pe una din faţetele românismului folosirea termenului Basarabia. Eu îl prefer pe cel de Moldova de Răsărit. Nu ne putem autodenumi cu termeni pe care alţii ni le-au impus prin dominaţie)
(poate că va veni şi ziua când poetului Emil Loteanu i se va găsi loc în manualele noastre de Literatura Română)

Unirea de la 27 martie 1918 sărbătorită la Cluj

Sub egida Grupului de Iniţiativă Basarabeană din Cluj, în zilele de 27-28 martie 2008 a fost organizat Festivalul ,,Basarabia”. Programul a cuprins diverse manifestări – conferinţe, lansări de carte, expoziţii şi un concert în închidere.
Deschiderea festivalului a avut loc în ziua de 27 martie 2008 (ora 11.00) în Sala de sticlă a Primăriei Cluj-Napoca. La început a vorbit Preşedintele Grupului de Iniţiativă Basarabeană – Dumitru Tabarcea. A vorbit despre însemnătatea zilei şi a citit actul Unirii de la 27 martie 1918. A urmat consilierul municipal Ioan Silviu Nistor, profesor, istoric, care a apreciat că ,,unirea din 1918 a fost semnul triumfului, a rezistenţei în timp a populaţiei Basarabiei”, iar datoria tinerei generaţii actuale e ,,respectarea spiritului şi faptelor înaintaşilor”. Din partea primăriei a vorbit Dl Filipaş care a subliniat că totul poate fi realizat printr-o strictă disciplină.
Cu începere de la 12.00, în holul Bibliotecii Central Universitare ,,Lucian Blaga” a fost inaugurată expoziţia de fotografie a mai multor artişti tineri din Republica Moldova.
De la 14.00 la Biblioteca Judeţeană ,,Octavian Goga” a avut loc lansarea romanului ,,Drumuri întru regăsirea dragostei” de Nichita şi prezentarea mai multor publicaţii recente a Centrului de Studii Transilvane, de către Prof. univ. dr. Ioan Bolovan. Printre cei care au luat cuvântul au fost – din partea Bibliotecii doamna Tatiana Costiuc, despre comemorarea sărbătorii în diferite părţi ale Ţării; din partea GIB a luat cuvântul Vlad Ploteanu, iar din spectatori, Profesorul Crişan Mircioiu, ginerele lui Onisifor Ghibu, care a subliniat rolul pe care l-a jucat în special în anul 1918 omul de cultură Onisifor Ghibu. Cercetătoarea Ioan Bogdan Cătăniciu a vorbit pe scurt despre cartea sa – Daci şi Romani. Aculturaţie în Dacia (Cluj-Napoca, 2007, 152 p.), în care a prezentat o imagine a Daciei Romane, demontând multitudinea de teorii nefondate.
Programul seral a cuprins vizionarea mai multor filme documentare basarabene (produse la OWH Studio) în incinta Casei Municipale de Cultură. Dintre acestea foarte sensibil şi emoţionant pentru public a fost filmul ,,Dor de Ion Vatamanu”.

Programul zilei de 28 martie a debutat în incinta Bibliotecii Judeţene ,,Octavian Goga” cu lansarea unei noi ediţii a cărţii ,,Istoria Basarabiei” de Ion Nistor. În deschidere a vorbit directoarea bibliotecii, Doamna Doina Popa, principala idee a acesteia fiind că în toţi aceşti ani de după 1991, cel mai mult ce s-a reuşit a se face între cele două maluri ale Prutului, a fost în plan cultural, printre frumoasele realizări fiind Biblioteca ,,Transilvania” din Chişinău.
Profesorul Ioan Silviu Nistor a evocat destinul lui Ion Nistor, ale căruri scrieri după 1944 au fost puse la index, iar după ce a făcut închisoarea din Sighet, a murit în anonimat în anul 1962. Ioan Felea, cel care a avut iniţiativa reeditării volumului (alături de Ioan Ciorcilă), a punctat că a avut două motive pentru ce a făcut – unu că i s-a părut că de-a lungul istoriei basarabenii au pătimit la fel de mult ca moţii (dumnealui fiind din Munţii Apuseni), iar al doilea a fost că în anul 1939 tatăl său a fost concentrat pe rîul Nistru.
De la 13.00 în sala de sticlă a Primăriei a avut loc o conferinţă în cadrul căreia s-au dezbătut probleme precum efectivitatea anului tineretului din Republica Moldova, problema absolvenţilor moldoveni din străinătate şi ce trebuie să facă aceştia, ce perspective au la întoarcerea acasă ş.a. Printre cei care au luat cuvântul a fost Profesorul Alexandru Stănescu, light-motivul acestuia fiind - ,,sunteţi o forţă numai în măsura în care o să aveţi organizate evenimente importante”.

Festivalul s-a încheiat în seara zilei de 28 martie cu un concert în aer liber lângă Iulius Mall, printre formaţii fiind ,,Hipnot”, ,,Gândul Mâţei”, ,,Alternosfera”, Cătălin Josan şi vestitul grup clujean ,,Compact”.
La Festivalul au participat ca invitaţi studenţi basarabeni din Iaşi, Galaţi, Bucureşti, Târgu Mureş.
Credem că Festivalul şi-a atins scopul de a sensibiliza opinia publică faţă de aspectele cultural-istorice care leagă până în prezent Ardealul de Basarabia.

Lansarea ‘Drumurilor…’ la Cluj-Napoca

In ziua de Joi, 27 martie 2008, cu incepere de la 14.00, va avea loc lansarea romanului ‘Drumuri intru regasirea dragostii’ de Nichita, in incinta Bibliotecii Judetene ‘Octavian Goga’, cartierul Marasti, Cluj-Napoca.

http://www.basarabeni.net/27-martie-1918/festivalul-basarabia-2008-clujnapoca/

recensamint bloguri

Usile

Uşile

Cobor în gara Cluj. Mai e o lună pînă la noul an universitar. E noapte. Străzile pustii. Răcoroase. O iau pe ,,Horea”. Mi se face dor. Am crezut că s-a terminat. Dar iată… Te simt în mine. Din nou. Tremur. Au trecut cinci ani. De bucurii. De tristeţe. Inima îmi bate mai puternic. Te văd. Parcă ai veni din Sparta antică. Fiindcă nu mai exişti. Nu poţi exista.
De zeci de ori am mers pe aici. Întors în Cluj. Erai la capăt de drum. Răsăritul de soare era răsărit. Apusul mirosea a tămîie. Ochii mei te priveau… te priveau.
Erai pură. Naivă. Simplă. Profundă! Rîdeam Facultate. Ştiam că o să îi zdrobesc. Acum e prea răcoare.
Urc în ,,Haşdeu”. Aici. Am văzut răsăritul. Mînă-n mînă. La 5 dimineaţa… Cine ar crede? Eu mai cred?!
La acest colţ a plîns prietena prietenului meu… Înainte să se despartă ei. Acolo te-am văzut ultima oară. Iată căminul tău. Aleea pe care ne-am despărţit de sute de ori. Blocată. Neoanele bat într-un morman de uşi. Da. Uşile căminului fetelor de la Litere. E reparaţie. Parcă-s virusaţi cu termopanele lor. Scumpe şi nesănătoase.
Mă aplec să vad ce număr scrie pe uşa azvărlită în faţa mea. Pe lîngă dunga roşie - 52. Mă duc la următoarea uşă. E pe dos. O întorc. 62. Mai fac cîţiva paşi. Mă aplec asupra alteia. 64. Trebuie să fie pe aproape. E foarte aproape de 68. Mă opresc. Nu pot. Nu am putere să mă uit la uşa ta. Să ştiu că e ultima. Nu pot. Uşa uitării… 68. Nu te găseam. Nu veneai. Te uitam. Nu mai erai a ta. Uitasem de mine.
Uşile. Îmi iau geanta şi plec mai departe. Cîte uşi. Atîtea destine de fete din sate şi orăşele. O fată vroia să înveţe. Alta se distra. Foarte diferite. Fiecare cu al său drum. Le unea doar apartenenţa la Litere. Cu prieteni buni sau proşti, şi singuratice!
La cîte uşi. Fete. Cîte au mai rămas? Nici una nu mai e aici! Au plecat fetele. Au schimbat uşile. Nu a mai rămas nimic.
Văd căminul XIV unde mă aşteaptă Adi. Mă opresc să mai văd odată tabloul uşilor scoase din ţîţîni. 68. Inima îmi bate sălbatic. Ochii mi se înceţoşează. Nu ştiu. Puteam să te opresc? Să nu pleci? Pentru un pumn de bani, libertate sau?… Au rămas doar uşile. Spre trecut. Un trecut în care îmi aparţii. Şi îţi aparţin. Ca şi picturile bizantine.
Las jos geanta. O iau. Fac un pas. Mă opresc. Azi nu ştiu unde eşti. Dar ştiu că atunci ne despărţea o singură uşă. Nu am ştiut să bat la ea. Nu ai deschis-o. Nu te-am găsit. Uşile-s de vină. Dar şi noi greşim atunci cînd le lăsăm să ne despartă. Acum nu mai există uşa camerei. Dar nici fata din spatele ei!
Îmi cuprind colegul şi-i zic stins. E toamnă răcoroasă-n Cluj. Se schimbă uşile.

Noul Neamt. Chitcani

Mănăstirea Noul Neamţ din gubernia Basarabiei, aflată pe maulul Nistrului, a fost fondată de un grup de călugări (32) fugiţi de la Neamţ din Principatele Unite ca urmarea persecuţiilor declanşate de regimul Cuza. Moşia Chiţcaniului aparţinea mănăstirii Neamţ din vremea lui Alexandru cel Bun, astfel monahii doar au făcut o adresare autorităţilor ţariste pentru ca să li se recunoască această posesiune. La 13 ianuarie 1864 au primit aprobarea pentru construcţie.
Primul egumen a fost Teofan Cristea între anii 1864-1883, urmat de ieroschimonahul Andronic (1885-1893). Acesta din urmă a avut şi o activitate literară puternică. Pe lîngă inventarierea manuscriselor pe care le-au salvat şi aduc de la Neamţ, a scris ,,Istoria pentru sfintele mănăstiri Neamţu şi Secu” (X volume) şi ,,Istoria pentru noua mănăstire Neam” (II volume). Este considerat ,,ultimul cronicar al secolului al XIX-lea”.
În anii 1902-1905 a fost clădită Biserica Adormirii Maicii Domnului, iar minunata clopotniţă între anii 1913-1914.
Între anii 1962 şi 1990 mănăstirea a fost închisă, în locul ei fiind plasat un spital de boli infecţioase. Manuscrisele, printre care şi 12 de secole XIV-XV, au fost mutate la Arhiva Centrală de Stat din Chişinău.
În anul 1990 s-au auzit din nou colopotele mănăstirii, iar viaţa acesteia a revenit la normal.

Votare Bloguri

Sfîntul Ioan cel Nou de al Suceava

După cum au scris Părinţii de la această mănăstire din Suceava, Ioan cel Nou de la Suceava e -
Sfînt pentru că a dus o viaţă curată, adevărat sfîntă din pruncie, pînă ce şi-a dat sufletul în mîinile Domnului.
Mare Mucenic pentru că a suferit cele mai crîncene şi mai amare chinuri pentru credinţa şi legea Domnului nostru Iisus Hristos.
Cel Nou – pentru că a fost recunoscut în calendarul creştin ca fiind cel mai nou sfînt mucenic cu numele Ioan.
Ioan din Trapezunt, oraş din nordul Asiei Mici, a fost ucis la Cetatea Albă în anul 1332 (din ordinul guvernatorului tătar al oraşului) pentru că a preferat să-şi păstreze credinţa.
Moaştele lui au fost aşezate în timpul domniei lui Alexandru cel Bun la Biserica de la Mirăuţi zidită de Petru I Muşat. În anul 1589 au fost mutate la biserica nouă a Mitropoliei zidită de Bogdan al III-lea (1504-1517) şi de Ştefăniţă Vodă (1517-1527).
În anul 1622, în ziua de 2 iunie, a avut loc atacul unor necredincioşi, dar rugăciunile fierbinţi ale creştinilor au făcut ca doar în cîteva minute să cadă o ploaie şi dealul pe care se află mănăstirea să devină imposibil de urcat de călăreţii duşmanului. Toată tensiunea situaţiei s-a datorat faptului că credincioşii nu reuşiseră să ducă moaştele sfîntului în cetate. Doar ploaia a trimisă de Domnul a salvat mănăstirea!
În anul 1686 Suceava a fost prădată de Ioan Sobieski, care l-a luat ostatec pe Dosoftei şi moaştele cu toate odoarele de preţ ale Mitropoliei în Polonia. Moaştele s-au aflat la străini 97 de ani. Iniţial la Cetatea Strij în apropiere de Zolkiew, apoi într-o mănăstire nu departe de Liov. Acolo a şi murit Mitropolitul Dosoftei. În anul 1783 moaştele au fost readuse la Suceava în timpul Episcopului Dositei Herescu.
În timpul primului război mondial, din anul 1914 pînă la 25 iulie 1918 moaştele au fost la Viena în capela de pe Lowenstrasse.
Frumoase cuvinte au dedicat Părinţii de la Suceava Sfîntului protector al Moldovei, şi prin extensie al romînilor - ,,Pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos pătimind, Sfîntul Mare Mucenic şi-a înveşmîntat trupul cu trandafirii rănilor şi cu însîngerările muceniceşti şi l-a înfumuseţat (…) a fost lucrat în sfînta mănăstire de preoţii care cu timp şi fără timp, cu stăruinţă şi zel apostolic, au ţinut aprinse candela conştiinţei noastre luptînd pentru păstrarea credinţei strămoşeşti, pentru unitatea în cuget şi simţire a celor care n-au precupeţit nimic pentru apărarea Bisericii lui Hristos.
Sfîntul Ioan cel Nou de la Suceava trebuie să fie o permanenţă spirituală în viaţa noastră fiindcă pe cei osteniţi îi odihneşte, pe cei slabi îi întăreşte, pe cei întristaţi îi mîngîie, pe cei căzuţi îi ridică şi le dă curaj şi demnitate”.
Hramul Bisericii în care se află actualmente moaştele e Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruinţă, Biserica fiind sfinţită în vremea PS Mitropolit Kir Teoctist în anul 7030 (1525), noiembrie 6. Biserica a fost concepută în plan triconc cu pridvor, pronaos, naos şi altar.

Festivalul Blogului moldovenesc

Cucernicul de pe craterul imaginaţiei clujene

E tînăr. E unul dintre noi. E un luptător. Nu se complace în ipostaza muţeniei. Spune ce-l doare, verbalizîndu-şi trăirile. Face o scriitură cu aer occidental, străjuită parcă de turnurile ancestrale ale Sorocii. Citindu-i cartea, îţi doreşti să-l cunoşti mai bine, să înţelegi prin ce viscere literare îşi alimentează spiritul. Să facem cunoştinţă – Nichita, este autorul romanului „Drumuri întru regăsirea dragostei”, o carte care penetrează sfera dintre „dincolo” şi „dincoace” la propriu, dar şi la figurat. E una dintre acele scrieri care provoacă, incită deşi labirintul prin care te atrage ţi-ar părea că este arhicunoscut – dragoste, prietenii, studenţie, maluri de Prut, Cluj… Aparent, nimic nou. Dacă nu am menţiona că autorul a reuşit să-i imprime nuanţa absolută. Prin relaţia-i aparte, surprinzătoare, cu Divinitatea, omniprezentă-n aproape fiecare filă a cărţii. Şi sinceritatea-i, adeseori de-a dreptul debordantă.
Deşi creează impresia că spune multe lucruri, relatează evenimente, trăiri, printre rînduri par să rămînă tăceri semnificative: De ce? Cum? Cînd? Aşa o fi vrut Dumnezeu? Chiar aşa?.. Rămîn în expectativă. Continuarea? Nu prea coincide cu cele intuite. Mă bucur. Forţele imaginaţiei umane sînt inepuizabile. Ca şi drumul destinului. Ca şi cel al „regăsirii dragostei”…
Citiţi-o şi convingeţi-vă!
Iuliana
P.S. Cartea este dedicată „celor care se vor regăsi şi care sperăm că le va fi de folos această carte”, se scrie în prefaţă. Pe anumite coordonate, m-am regăsit şi am retrăit-o. Mulţumesc! (Iu..)