Generatia Zdrobita

Tresar

Tresar.

Tresar.
Tresar pentru cineva.
Deseori se succed,
uneori atît de diferite.
Ieri tresăream pentr-o valkyrie,
Azi poate e regină moriscă…
Şi tresar,
De fiecare dată tresar.
O slăbiciune atît de plăcută
Pare că mă inundă.
Uneori parcă ar coexista mai multe
În spaţii oarecum paralele.
Ar trebui să-nvăţ,
Să urmăresc cu atenţia unui lunetist
Fiecare cuvînt.
Va fi examen.
Şi cîte au mai fost,
Însă tînăr eşti o singură dată!
Tresar,
Mai bine să tresar
şi parcă nu mă doare astăzi iar
Toamna ce roua din ochi
mi-o zguduise
şi mă făcuse vînt
ca şi pe o frunză moartă.
Tresar.
Puţin mi-e frig,
Dar vinul de ieri fuse dulce,
nu amar!
Un altul lîngă mine tresare
Şi poate moare,
A cîta oară oare moare?
Nu-i vine,
Astfel nici nu-i va pleca,
fata!
Tresar
Şi nu-i gerar!
E vară pentru a cîta oară iar!
Şi parcă-i ea,
şi parcă-i alta,
şi lumea-mi pare fără sens…
Peste un an o să tresar,
Dar fi-va poate-o fată
cu părul de castan.
Tresar.
Tresar,
şi iar tresar,
şi pot să-nşirui rîuri de cuvinte
mult mai multe,
dar n-are rost.
Sînt într-o sală de lectură
şi doar tresar.
Tresar.
Tresar…

Cluj-Napoca, 29 iunie 2002
Scrisa de Nichita in colaborare cu Danone (Istoria Artei) la biblioteca Institutului din Cluj