Generatia Zdrobita

Magda Isanos

Zîna. (Magda Isanos)
Către sfîrşitul zilei, ades,
oameni şi lucruri capătă alt înţeles.
Sub raze lungi, pezişe, de asfinţit,
un arbore odată mi-a vorbit.
Or s’a ‘ntîmplat din păduriş să iasă
zîna cu părul verde, ochii verzi,
cîntînd o baladă frumoasă
şi ‘ntrebîndu-mă: ,,Cum nu crezi?”
,,O, zînă, a cui eşti tu, a izvoarelor?”
Degetele-i picură mireazmă, rîzînd
se ridică’n vîrful picioarelor
şi spune: ,,Eu sunt un gînd,
o părere, o nefiinţă”.
Nici nu poţi crede-atîta necuviinţă.
Dar cînd întinzi mînile, s’a topit.
Ştiu eu? Pote-un arbore trist mi-a vorbit.