Generatia Zdrobita

La Moldova

May 23, 2007 on 6:50 pm | In literatura |

Ла Молдова de Pavel Boţu

Îngăduie-mi să-ţi zic întîi pădure, -
Căci ea îmi coperise goliciunea
Şi a ştiut atunci să mă îndure
Cu focul inimii şi cu tăciunii.

Îngăduie-mi să-ţi zic întîi ţărînă,
Căci ea-mi păstra tămadă pentru rană,
Să tac despre-amintirea ce se’ngînă
Durută între foi de oblijeană.

Îngăduie-mi să-ţi zic întîi doinire,
În suflet ca o rază scăpătată,
Ivind comori, lăsate nemuririi
De magii, care n’au fost niciodată.

Îngăduie-mi să te numesc cu nume
De neîncepută apă din adîncuri,
Cînd setea sta suflarea să-mi sugrume,
Îngăduie-mi să-ţi spun şi soare încă,

Precum mi-ai dat lumină şi căldură
Din dărnicia ta fără de–aseamăn.
În tot ce sînt să-ţi regăseşti făptura,
Să pot a te numi, Moldovă, - mamă.