Generatia Zdrobita

Polihronie Agapievici Sîrcu – 30.VII.1855-23.VI.1905. Născut la Străşeni (ţinutul Chişinău). Îşi începe studiile pe lângă mănăstirea Căpriana, apoi le urmează la Seminarul Teologic din Chişinău. Atunci colaborează cu articole cu tentă etnografică la revista teologică ce se edita la Chişinău. După câteva luni de studii la Universitatea din Novorosiisk a fost transferat la Universitatea din Peterburg. Printre lucrări asupra cărora nu ne-am oprit mai la deal, menţionăm - ,,Jurnal ştiinţific în România în 1878”, 1878, 17 p. ,,Povestirea bizantină despre uciderea lui Nikephor Phokas într-o preluare bulgară veche”, 1883, 115 p. ,,Fragmente slavo-române”, 1887, 17 p. ,,Despre istoria corectării cărţilor în Bulgaria în sec. al XIV-lea. Cercetare, II vol, 1890, 1898. ,,Din istoria contactelor ruse cu românii”, 1896, 48 p. ,,Studii de istoria legăturilor literare ale bulgarilor şi sârbilor în sec. XIV-XVII – Viaţa lui Sf. Nicolae cel Nou de Sofia”, 1901, 176 p. Moare la Peterburg în anul 1905. Cu concursul soţiei sale, un alt slavist, A. Iaţimirschii a publicat mai multe lucrări scrise de Sîrku. Dintre acestea o menţionăm pe următoarea - ,,Manuscrisele slave şi ruse din Muzeul Britanic din Londra” (sub supravegherea lui A. I. Iaţimirschii), 1908, 86 p.

Alexandr Ivanovici Sobolevschii – 26.XII.1857-24.V.1929. Absolvent al Universităţii din Moscova în anul 1878. În anul 1884 susţine disertaţia care a cuprins studii de istoria limbii ruse. Între 1884 şi 1888 a fost profesor la Kiev, iar din 1888, timp de 20 de ani a predat la Peterburg. A scris lucrări despre scrierea rusă veche, de paleografie, de etnografie, de istoria artei ruse vechi şi a poeziei orale, despre limbile ucraineană şi rusă. În total autor a circa 450 de lucrări. Cursul său de istoria limbii ruse, s-a editat de patru ori între 1888 şi 1907.1

Veaceslav Nicolaievici Şcepkin – 25 mai 1863-1920. Între anii 1881-1885 a urmat Facultatea Istorico-Filologică din Moscova. În 1889 a susţinut disertaţia de magistru în filologie slavă, iar din 1900 a devenit docent-privat la Universitatea din Moscova. În 1906 şi-a susţinut doctoratul şi a devenit profesor extraordinar la Moscova.

V. N. Peretz – 19.I.1870-24.IX.1935. S-a născut la Peterburg. A absolvit Universitatea din acelaşi oraş în anul 1893. Membru al Academiei Ruse din anul 1915. S-a specializat cu preponderenţă în literaturile rusă şi ucraineană. A ţinut seminarii de filologie rusă între anii 1907 şi 1927. Moare în oraşul Saratov.
O lucrare interesantă e Матерiалы къ исторiи апокрифа и легенды. Къ Исторіи Громника. Введеніе, славянскіе и еврейскіе тексты. СанктПетербургъ, Типографія Императорской Академіи Наукъ, 1899.

Alexandr Ivanovici Iaţimirschii – 30.VIII.1973-12.V.1925. Născut la Akkerman. Între anii 1882-1893 a învăţat la gimnaziul din Chişinău. Studiile universitare şi le face la Moscova – 1893-1899. Debutează furtunos în viaţa ştiinţifică rusă. Publică studii după studii. În 1903 a devenit doctor în Filologie slavă. Timp de aproape 10 ani de zile nu este angajat la Universităţi. I s-a permis să predea la clasele mari, după care a fost retrogradat la clasele primare. Era acuzat că ar fi promovat idei socialiste – lucru care însă a fost infirmat de comportamentul său după victoria bolşevică. În acel răstimp şi-a întreţinut existenţa prin onorariile care le primea de la diverse reviste ştiinţifice şi poporane la care contribuia cu studii şi recenzii. În august 1915 a fost în sfârşit angajat la Universitatea din Varşovia. Din cauza războiului, aceasta s-a transferat la Rostov. Aici a lucrat din anul 1916 până la moartea sa în mai 1925. Este de departe cel mai important istoric rus care s-a ocupat de cultura românească veche. Are în total scrise peste 1000 de articole, studii, recenzii. De aceea a fost la limita imposibilului de a se scrie o biografie (completă) a sa, aceasta nu a apărut nici până în ziua de azi.

Anexa 2
Scurte date biografice privind istoricii din Republica Moldova

Russev Eugeniu (1915-1982)2 s-a născut la 24 decembrie 1915 în satul Cervonoarmeiscoe, raionul Bolgrad. A absolvit Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti în anul 1939. Aspirantura a făcut-o la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei în 1951. Membru corespondent al A.Ş.M. din 1961. Între anii 1961-1970 a fost director al Institutului de Istorie.

Pelin Valentina (1950-2006, căsătorită Ovcinicova) s-a născut la 1 august 1950 în s. Pîrjota, r-nul Rîşcani. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău în anul 1972. Între 1976-1986 a lucrat ca paleograf la Arhiva Naţională a Moldovei. Apoi a activat în cadrul Institutului de Lingvistică al A.Ş.M., 1986-2001. Din anul 2001 pînă la sfîrşitul vieţii a activat la Institutul de Istorie al A.Ş.M.
Printre lucrările publicate, altele decît cele ce le-am menţionat, sînt - ,,Sfîntul Paisie de la mănăstirea Neamţ. Cuvinte şi scrisori duhovniceşti”, II vol., studiul monografic care nu a apărut publicat din cauza bolii - ,,Epoca paisiană în contextul culturii spirituale din sud-estul şi estul Europei (sec. XVIII-XIX)”.

Grekul Filip A. (1916) – născut în satul Lunga, raionul Dubăsari. Între 1945-1948 şi-a făcut aspirantura la Institutul de Istorie al Filialei moldoveneşti a Academiei de Ştiinţe a URSS. Doctor din anul 1962. A mai semnat lucrări ca - ,,Orînduirea social-economică şi politică în Moldova în a doua jumătate a veacului XV”, Chişinău, 1951 şi ,,Relaţiile agrare în Moldova secolelor XVI-prima jumătate a secolului XVII”, Chişinău, 1961.