Generatia Zdrobita

Frinturi moldovene

Fetele moldovene la 7092 (1584)
Călătorul Francisc de Pavie, senior de Fourquevaux, descrie următoarele: ,,Pe drumuri intîlniam adese ori cîte două zeci sau trei zeci de căruţe împreună, întorcîndu-se de la tîrgurile din apropiere, în care se găsiau fete foarte frumoase in simplicitatea lor – belles extrêmement et sans art -, cu cununi de flori pe cap, ca să arate că sunt de măritat. Cumparam, în treacât, de la ele lapte, păsări şi ouă, cu care căruţele lor erau încărcate. Ouale erau aşezate cu vârful în sus. Fetele calcau şi se sprijiniau pe ele fără să le strice”.1

Imn Moldovei – 1684
……………………..
Ochiul cuprinde luncile Prutului, în care se oglindesc cîmpiile curate ce se întind pînă la Nistru, cîmpii întinse, care se arată ca o întindere fumurie sau ca mărime asemenea oceanului. Nistrul cel măreţ (…) chiar acolo unde desparte în două Podolia, curge printre stînci sculptate natural, ca şi cum ar fi lucrate de mînă de om; e mai frumos ca Nilul, deşi e slăvit Nilul, ce curge înconjurat de trestii. Nistrul întrece chiar Dunărea, a cărei ape sînt nesupuse albiei. Valurile Nistrului, în umbră, udă maluri cu pereţi strîmţi, şi fluviul poartă război cu Fiobus, ca să prindă din razele lui, căci stîncile aplecate ascund cerul. Ţînţarul, duşmanul somnului oamenilor, nu se află aici. Şi cînd se arată totuşi maluri joase la vaduri, ele sînt asemenea labirintelor de grădini de ape, sau asemenea sprîncenelor sublime de pe fruntea veselă a regelui slăvit, cu fruntea senină ca cerul! Dacă zeiţele din fabulele greceşti ar fi aflat de aceste ţinuturi, ar fi venit desigur aici din Olimpul lor. Pestetot cîmpii mănoase, păşuni întinse, care alte pămînturi în lume se pot asemăna cu acestea! (Miron Costin)

Asediul cetăţii Neamţului de către Ian Sobieţchi al III-lea. 1691 ,,Ci craiul, pornindu-şi tabăra de la Cotnari, după ce trecu apa Siretului, ca să nu pară că se întoarce în Ţara Leşească fără vreun laur de biruinţă, îşi porneşte tabăra către Neamţ; este anume Neamţul o cetate străveche şi foarte tare. Însă, cum domnilor nu le este îngăduit să întărească asemenea cetăţi cu oaste şi strajă, în cetate locuiau doar 9 vînători (iar tîrgul este în şes). Pe care craiul se încearcă să o cucerească. Vînătorii se gătesc de apărare, închid porţile cetăţii, se rînduiesc cîte doi în fiecare colţ al cetăţii, căpitanul lor îmbelşugîndu-i bărbăteşte cu praf de puşcă şi gloanţe. Craiul întîi se mînie, apoi pune balimezurile şi minele, însă, cum cetatea era aşa făcută că nu păţea nici o vătămătură, îl ţine patru zile pe crai la împresurare; pierde cincizeci de ostaşi, împreună cu căpitanul tunarilor, pînă cînd, trimiţînd un mijlocitor, le porunceşte să iasă şi să dea cetatea, lăsîndu-li-se viaţa şi armele. Aceia rămăsese doar şase, căci trei fusese ucişi: răspundeau că nu pot da cetatea fără porunca domnului”.
Regele polon a găsit soluţia cu ajutor unor grămătici care cunoşteau moldoveneşte şi a întocmit o scrisoare falsă din partea domnitorului prin care vînătorilor li se ordona să predea cetatea. Vînătorii neştiind prea multă carte, au crezut că scrisoarea e într-adevăr din partea domnitorului şi au predat-o.
,,Cînd coboară ei pe poarta de jos, unde craiul îşi aşezase un scaun ca să-i privească ieşind, el vede cîte doi vii purtînd pe umeri cîte un mort, şi apoi nimic. Cînd întreabă: ,,ci unde sînt ceilalţi ostaşi care au apărat atîtea zile cetatea”, căpitanul răspunde: ,,afară de aceşti 9 oameni pe care-i vede n-a mai fost nici unul, dintr-înşii muriră 3 în ziua întîi, iar ei şase au apărat cetatea şi n-ar fi dat-o pînă la moarte, dacă n-ar fi văzut porunca domnească ce li se aduse”.
Mîniat, regele leah a vrut să îi execute, însă intervenţia hatmanului Iablonovschi l-a făcut pe rege să-şi respecte cuvîntul dat.
Mai sus am folosit fragmente din Viata lui Constantin Cantemir de Dimitrie Cantemir.