Generatia Zdrobita

Cazacii pe capul nostru

Anul 7161.
,,În anul 7161, luna august 10 zile, cînd au jefuit Timuş Hmilniski, hetman voiska…, sf. mănăstire Dragomirna şi au pustiit-o şi au bătut-o, luă atunci din acea sf. mănăstire şi acest sf. praxiu, şi după aceea se ridică Toma Cantacozino, marele vornic al Ţării de Sus şi doamna lui Ana şi răscumpărară acest sf. praxiu de la oaste…”. Ioan Bogdan, Scrieri alese, p. 507, nota 2.

,,Zaci. 15. Timuş, cum au sosit la cetate, de a doa dzi s-au desfrînat la jacurile mănăstirilor, şi întîi asupra Dragomirnei mănăstirii cu puşci au mersu şi au bătut mănăstirea. Şi dacă i s’au închinat, toate odoarăle, veşmintele în jacu au dat, şi cîţi bieţi negustori era închişi acolea cu mulţi den boieri, ruşinîndu cazacii femei şi fete, şi nu ca creştinii, ce mai multu decît păgînii s’au purtat cu acea mănăstire. Şi să hie mai avut vreme cevaşi Timuş, nici o mănăstire n’ar hi hălăduit neprădată, odoacă”. Мирон Костин, Опере, Кишинэу, Литература Артистикэ, 1989, p. 141. Jac - jaf, a ruşina - a necinsti, a hălădui - a scăpa cu viaţa, odoacă – chiar.