Tue 30 Sep 2008
Ioana Bogdan Cătăniciu, Daci şi Romani. Aculturaţie în Dacia, Cluj-Napoca, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, 2007, 152 p.
Posted by Nichita under prezentariNo Comments
Ioana Bogdan Cătăniciu, Daci şi Romani. Aculturaţie în Dacia, Cluj-Napoca, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, 2007, 152 p.
Despre Dacia romană s-au scris multe cărţi şi studii, s-a intrat de multe ori în clişee. Cartea cercetătoarei clujene I. Bogdan Cătăniciu vine să suplinească golurile istoriografice de pînă în prezent, punînd accent pe scăpări şi trăsînd clar nivelul cunoaşterii la care s-a ajuns în ce priveşte Dacia Romană.
«Este greu de spus dacă actuala tendinţă de a elimina pe daci din procesul ce s-a dezvoltat în provincia Dacia, este urmare a distorsiunilor concepţiei impuse în perioada comunistă despre Imperiul roman, sau a experienţei trăite zilnicîn cadrul unui lagăr omnipotent, care avea ca scop principal anihilarea individului şi tradiţiilor particulare ale popoarelor incluse în cea mai «perfectă formă de guvernare». Fără să idealizăm coordonatele de dezvoltare a Imperiului roman, trebuie să ne îndoim de concluziile radicale şi să considerăm că şi în cazul Daciei s-a recurs la politica de integrare a populaţiei supuse într-o lume împărţită în nuclee urbane care se autoguvernau» (p. 98).
«Ştim extrem de puţin despre mentalitatea curentă a dacilor, nu ne sunt cunoscute nici manifestăriule religioase locale. Chiar dacă punem la socoteală distrugerile din timpul războaielor dacice şi spolierile din cetăţile dacice, din perioada romană şi pînă în zilele noastre, ajungem să susţinem o deosebită sobrietate, pragmatism şi chiar modestie în organizarea vieţii elitei dace.
Arheologic nu s-au pus în evidenţă palate sau locuinţe fastuoase; totuşi această elită s-a manifestat în toată perioada de prosperitate a statului dac, căci puterea acestui stat nu poate fi doar creaţia regelui şi a preotului suprem» (p. 100).
În concluzie I. Bogdan Cătăniciu apreciază - «Fără o reală abordare a arheologiei de teren, cu săpături arheologice în situri alese pe criterii stabilite în funcţie de prioriăţile cunoaşterii fenomenelor şi fără o abordare sistematică a arheologiei urbane, cu regulile specifice de efectuare a săpăturii în oraş modern nu vom face acei paşi de care este absolut necesar să înţelegem multitudinea de factori antrenaţi în procesul de aculturaţie din Dacia, nu vom avea dceît tabloul sărăcit de informaţia parţială din izvoarele scrise. Acestea nu pot fi puse în valoare fără a le compara în permanenţă cu realitatea antică consemnată fără subiectivism în ceea ce se numeşte patrimoniu arheologic. Recurgea la o metodă ştiinţifică de abordare a investigaţiilor arheologice va elimina lipsa de obiectivitate cu care suntem înclinaţi să le analizăm. Să sperăm că după o revoluţie venită prea tîrziu, «tranziţia» spre o reformă din interior a calităţii cercetării nu va fi o stare permanentă, ci una de scurtă durată şi benefică» (p. 111).