Generatia Zdrobita

Ioana Bogdan Cătăniciu, Daci şi Romani. Aculturaţie în Dacia, Cluj-Napoca, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, 2007, 152 p.

Ioana Bogdan Cătăniciu, Daci şi Romani. Aculturaţie în Dacia, Cluj-Napoca, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, 2007, 152 p.

Despre Dacia romană s-au scris multe cărţi şi studii, s-a intrat de multe ori în clişee. Cartea cercetătoarei clujene I. Bogdan Cătăniciu vine să suplinească golurile istoriografice de pînă în prezent, punînd accent pe scăpări şi trăsînd clar nivelul cunoaşterii la care s-a ajuns în ce priveşte Dacia Romană.
«Este greu de spus dacă actuala tendinţă de a elimina pe daci din procesul ce s-a dezvoltat în provincia Dacia, este urmare a distorsiunilor concepţiei impuse în perioada comunistă despre Imperiul roman, sau a experienţei trăite zilnicîn cadrul unui lagăr omnipotent, care avea ca scop principal anihilarea individului şi tradiţiilor particulare ale popoarelor incluse în cea mai «perfectă formă de guvernare». Fără să idealizăm coordonatele de dezvoltare a Imperiului roman, trebuie să ne îndoim de concluziile radicale şi să considerăm că şi în cazul Daciei s-a recurs la politica de integrare a populaţiei supuse într-o lume împărţită în nuclee urbane care se autoguvernau» (p. 98).

«Ştim extrem de puţin despre mentalitatea curentă a dacilor, nu ne sunt cunoscute nici manifestăriule religioase locale. Chiar dacă punem la socoteală distrugerile din timpul războaielor dacice şi spolierile din cetăţile dacice, din perioada romană şi pînă în zilele noastre, ajungem să susţinem o deosebită sobrietate, pragmatism şi chiar modestie în organizarea vieţii elitei dace.
Arheologic nu s-au pus în evidenţă palate sau locuinţe fastuoase; totuşi această elită s-a manifestat în toată perioada de prosperitate a statului dac, căci puterea acestui stat nu poate fi doar creaţia regelui şi a preotului suprem» (p. 100).

În concluzie I. Bogdan Cătăniciu apreciază - «Fără o reală abordare a arheologiei de teren, cu săpături arheologice în situri alese pe criterii stabilite în funcţie de prioriăţile cunoaşterii fenomenelor şi fără o abordare sistematică a arheologiei urbane, cu regulile specifice de efectuare a săpăturii în oraş modern nu vom face acei paşi de care este absolut necesar să înţelegem multitudinea de factori antrenaţi în procesul de aculturaţie din Dacia, nu vom avea dceît tabloul sărăcit de informaţia parţială din izvoarele scrise. Acestea nu pot fi puse în valoare fără a le compara în permanenţă cu realitatea antică consemnată fără subiectivism în ceea ce se numeşte patrimoniu arheologic. Recurgea la o metodă ştiinţifică de abordare a investigaţiilor arheologice va elimina lipsa de obiectivitate cu care suntem înclinaţi să le analizăm. Să sperăm că după o revoluţie venită prea tîrziu, «tranziţia» spre o reformă din interior a calităţii cercetării nu va fi o stare permanentă, ci una de scurtă durată şi benefică» (p. 111).

Toamna…

Am ieşit din troleibuz… şi am simţit aerul. Da, l-am simţit. Nu era ca în zilele anterioare. Şi aceasta deja o ştiam înainte de a fi raţionalizat că uite, parcă e altfel.
Aerul… Înţepa? Nu. Atingea? Nu. Cum poţi să zici că atingea dacă îl simţeai uniform din toate părţile. Cuprindea poate? Da. Aerul cuprindea uşor rece, provocînd un fior interior. Un fior în care veneau ca aducere aminte şi zilele cînd în primele dimineţi tomnatice uşor aburite de ceaţă te grăbeai la şcoală; seri în care poate îţi ajutai buneii scoţînd o căldare de apă rece, simţind-o şi mai rece datorită răcorii serii; şi poate, pentru cei care au avut fericirea aceasta, un rece şi scurt, un mistic şi tainic, un visat şi niciodată mai apoi regăsit, sărut. Poate doar visat de călătoarea imaginaţie adolescentină.
Şi, cu cîteva zile mai devreme erau cocostîrcii departe pe cer. Dar nu aici, ci în Ardeal. Acolo unde lumea e mai aproape de ecuator. Un ecuator civilizaţional care omoară visarea.
Şi totuşi aerul era aşa cum l-au simţit şi buneii. Şi mulţi alţii cînd visau adolescentin, tot l-au cuprins.

Ce mai contează civilizaţie, maşini, troleibuze etc. Sunt primele zile de toamnă şi e rece. Natura începe marea schimbare. Şi chiar dacă apoi o să fie mai cald, o să ruginească frunzele, o să danseze valsuri tragice, o să ne apuce melancolia şi iubirile din liceu… azi se anunţă ziua în care va cădea zăpada. Şi totul va fi alb. Dacă ne vom ruga.
Am ieşit din troleibuz… aceeaşi stradă, aceeaşi staţie, aceleaşi bătrînele vindeau flori, roşii, etc. Dar natura nu mai e aceeaşi. Acum ea îi cuprinde pe toţi rece. Un rece care-ţi dă fiori… te cuprinde.

a XVII-a ediţia a Salonului Internaţional de Carte

Între 31 august şi 4 septembrie 2008 în incinta Bibliotecii Naţionale din Chişinău se desfăşoară a XVII-a ediţia a Salonului Internaţional de Carte consacrat împlinirii a 80 de ani de la naşterea scriitorului Ion Druţă.
Printre standurile care ne-au bucurat cu prestanţa sa e cel al Editurii Vicovia din Bacău. Poţi zice că Moldova încă nu a murit. Mai trăim. Cărţi cu caracter creştin-ortodox, cărţulii de rugăciune, pe probleme religioase actuale. De asemenea şi cărţi apărute la alte edituri, dar prezentate la acelaşi stand. O carte despre Sfîntul închisorilor – Valeriu Gafencu, iar alta semnata de Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos.
Toate bune şi frumoase. Dar se apropie o fată brunetă, constituţie fizică lipovenească, tocuri de top model şi întreabă fără bună ziua, fără nimic, ,,cu ce scop aţi venit aici”? băieţii i-au zîmbit şi au zis – la expoziţie. La care jurnalista moldodîmboviţană a întrebat cu un ton imperativ, de ce aceste cărţi? Băieţii s-au uitat nedumeriţi la ea, iar ea a plecat mai departe. Aşa se face un reportaj, mai nou la Chişinău? Răsfoiţi ziarele de azi, 3 septembrie, şi poate o identificaţi. Chiar e curios ce poate scrie şi cum poate denatura lucrurile un jurnalist. Rămîne să ghicim de unde era. De la Jurnal de dimineaţă sau de la Timpul de Chişinău. 
Cine mai reuşeşte, expoziţia se încheie mîine la 12.00, treceţi pe la acest stand, fiindcă are cărţi bune şi la preţuri simbolice.
Şi încă ceva. Un eveniment improtant a fost lansarea SIBIMOL-ului. La acesta s-a lucrat de vreo trei ani de zile, şi iată că ieri, în sala festivăa BN, a avut loc şi prezentarea. Echipa carea alcurat la acest proiecte constituită din Alexei Rău, Andrei Şuşcov, Alla Panici, Liviu Rău, Valentina Chitoroagă. Scopul e - Orice locuitor din orice oraş ori sat va putea căuta prin Internet publicaţiile de care are nevoie şi le va putea comanda de la distanţă, prin modulul automatizat de împrumut interbibliotecar. Iar la etapa a doua de realizare a proiectului cititorul va putea comanda în biblioteca din localitate ori la calculatorul de la domiciliu, texte depline ale articolelor, capitolelor sau paginilor din cărţi, imagini palstice, foto, înregistrări sonore etc., după alegerea lor din Biblioteca Virtuală a Moldovei, care va fi una din opărţile componente ale sistemului.

Aparitii de carte religioasa

Săptămîna trecută, intrând printr-o librărie religioasă din Cluj, am reţinut apariţia următoarelor titluri în ultima jumătate de an:
Rost. Revistă de cultură creştină şi politică, nr. 61 din martie 2008, dedicată lui Dan Botta, poetul tradiţiei imperiale.
Rost. Revistă de cultură creştină şi politică, nr. 65 din iulie 2008 cu tema numărului – Părintele Mina Dobzeu cu şi dincolo de Steinhardt.
Revista de gândire şi trăire românească ATITUDINI, nr. 2 pe anul 2008. Printre materialele propuse cititorului, menţionăm – Fenomenalul Dan Puric! De Dumitru Titus Popa, Oare n-au ştiut canoanele… interviu cu păr. Iulian de la Sf. Munte Atos, Scrisoare deschisă de Păr. Justin, în problema mitropolitului Corneanu şi episcopului Drincec. Reţinem una din ideile lui Dan Puric – O atitudine, ca să ia naştere, trebuie să fie o certitudine. Humusul nostru civil nu este unul al certitudinii şi al credinţei, ci este unul dilematic. Forma asta canceroasă a creării humusului dilematic te face rătăcit. Deci credinţa naşte atitudinea.
Au apărut trei noi numere ale revistei TABOR. Revistă de cultură şi spiritualitate românească – nr. 3 pe iunie 2008, nr. 4 pe iulie 2008, dedicat Muntelui Athos şi nr. 5 pe august 2008. Recomandăm călduros cititorul articolul Câteva consideraţii asupra neo-ateismului contemporan, de Basarab Nicolescu, apărut în ultimul din aceste numere.