Generatia Zdrobita

Diplomaţia Moldovei în epoca conflictelor interne (1433-1457).

După lunga şi liniştita domnie a lui Alexandru cel Bun (1399-1431) – mai puţin atacul otoman asupra cetăţii Chilia din 1420 şi cele atacurile conjugate munteano-otomane din 1429 (la iniţiativa lui Dan al II-lea) şi campania armatelor moldovene în Halici în 1431- a venit o perioadă tulbure în care tronul Moldovei a fost disputat de fiii marelui domnitor diplomat – Iliaş, Ştefan al II-lea, Petru al II-lea, Bogdan al II-lea, Petru Aron - şi pe alocuri de fiii lui Iliaş – Roman al II-lea şi Alexăndrel. Pentru a putea distinge mai bine anumite direcţii ale politicii externe a Moldovei în această perioadă, pentru început vom face cîte o scurtă prezentare a celor şapte domnitori care s-au perindat pînă la Ştefan cel Mare.
Iliaş – a domnit între anii1432-1433, 1435-1436, 1436-1442 asociat cu Ştefan al II-lea. A fost or-bit de acesta din urmă în anul 1442. După Grigore Ureche între cei doi fraţi au avut loc 5 războaie în toate biruind Ştefan al II-lea.
Ştefan al II-lea – 1433-1435, 1436-1442 asociat cu Iliaş, avînd capitala la Vaslui; 1445-1447. În 1447 a fost învins şi decapitat de către Roman al II-lea. În 1433 Ştefan al II-lea a fugit la munteni de unde a venit cu ajutor armat şi l-a detronat pe Iliaş.
Roman al II-lea – 1447-1448 – în 1447 a venit cu ajutor polon şi l-a ucis pe Ştefan al II-lea. A fost alungat de Petru al II-lea şi s-a refugiat în Polonia.
Petru al II-lea – 1444-1445, 1447 asociat cu Ştefan al II-lea, 1448-1449. A fost sprijinit de Ianoş de Huniadi (Iancu de Hunedoara), guvernatorul Ungariei să-l înlăture pe Roman al II-lea. I-a dat acestuia ca mulţumire pentru ajutor Cetatea Chilia.
Alexăndrel – 1449, 1452-1454, 1455. Fiul lui Iliaş a venit la domnie susţinut ca şi fratele său anterior, de către poloni. În 1455, învins de Petru Aron s-a retras la Cetatea Albă unde a murit la 26 august 1455.1
Bogdan al II-lea – 1449-1451, tatăl lui Ştefan cel Mare. L-a alungat pe Alexăndrel prin lupta de la Tămăşeni (toamna 1449), apoi i-a învins pe polonezii care au venit în susţinerea acestuia. În octombrie 1451 a fost ucis la Reuseni de către Petru Aron.
Petru Aron – 1451-1452, 1454-1455, 1455-1457. De două ori domnia i-a fost întreruptă de către Alexandrel. După ce a fost alungat de Ştefan al III-lea în 1457, s-a refugiat în Polonia, apoi în Ungaria. În anul 1469 a fost atras într-o cursă de Ştefan şi ucis.

Relaţiile cu Polonia şi Ungaria.
În continuarea tradiţiei stabilite încă în timpul lui Petru I, la 3 iunie 1433, Iliaş a încheiat un Tratat de închinare şi credinţă cu Vladislav al II-lea regele Poloniei, care cuprindea şi următoarea formulă ce arată obligaţiile Moldovei - ,,ajutîndu-l contra tuturor duşmanilor, oriunde ar fi de trebuinţă, neexceptînd pe nimeni”2. A doua zi boierii moldoveni au formulat după obicei o scrisoare prin care jurau credinţă regilor Poloniei. Deja în luna decembrie Iliaş nu mai era domnitor, pierduse tronul în faţa fratelui său Ştefan al II-lea , care a şi încheiat un nou Tratat de închinare şi credinţă cu polonii, la data de 13 decembrie la Lancici. Tot atunci, a fost făcut un important legămînt de către Arhiepiscopul Episcopiei şi sfetnicii lui Vladislav al II-lea. Reţinem următoarea formulare prin care partea poloneză ierta moldovenilor stricăciunile pricinuite în 1431 - ,,Şi această vină şi pagubă, pe care a făcut-o Alexandru Voievod, tatăl său, contra noastră şi a Coroanei, să nu le-o amintim niciodată, lor şi panilor lor şi Ţării lor în vecii vecilor”.3 În aceiaşi zi între Moldova şi Polonia a fost încheiat un tratat de hotărnicie.
În 13 ianuarie 1434, la Suceava a fost reluat Tratatul din 13 decembrie 1433 şi în plus într-un act separat boierii lui Ştefan al II-lea au făgăduit credinţă pentru domnul Moldovei regelui polonez. Odată ce a avut loc împăcarea lui Ştefan al II-lea cu Iliaş, primul i-a trimis de la Bîrlad, în 26 august 1435, scrisoare regelui polonez în care-l anunţa că s-a împăcat cu fratele său Iliaş şi că actele încheiate împotriva lui Iliaş nu mai aveau putere. În continuare, majoritatea înţelegerilor încheiate cu Polonia, între 1435 şi 1439 au purtat pecetea lui Iliaş din partea moldovenească.
Bicefalia puterii politice în Moldova a devenit evidentă în septembrie 1439 prin atitudinea polonezilor. La 8 septembrie la Suceava Iliaş a întărit vechile legături cu polonii, iar la 25 septembrie la Bîrlad, Ştefan al II-lea a încheiat un Tratat de alianţă şi omagial cu Vladislav al III-lea. Peste şase ani de zile, în 1445, 26 noiembrie, la Siret, Ştefan al II-lea a încheiat un nou Tratat de omagiu şi credinţă cu Coroana poloneză. Fie dorinţa de mărire a fraţilor polonezi, fie schimbarea deasa a domnilor cares e luptau acerb între ei au fost la mijloc, dar în 1448, 22 august, la Hotin, Petru al II-lea a încheiat şi el un Tratat de alianţă şi credinţă cu regele Poloniei, de acea dată, Cazimir al IV-lea. Tot atunci boierii moldoveni au confirmat printr-un act acest tratat.
Relaţiile autorităţilor moldovene nu au fost doar cu Coroana polonă, ci şi cu diferiţi nobili importanţi din teritoriile polneze care se mărgineau nemijlocit cu teritoriul Moldovei. În 1449,2 decembrie, la Suceava, Bogdan al II-lea a încheiat o Convenţie cu Detrih Buceaţchi, starostele Cameniţei şi Podoliei, care se obliga să nu găzduiască pe teritoriile sale pe Alexandru (fiul lui Iliaş), nici pe Maica sa (Marinca), nici pe boierii credincioşi lor, nici pe slugile lor.
Tot în vremea lui Bogdan al II-lea, politica externă s-a diversificat şi au început contactele cu Ianoş de Huniadi, guvernatorul Ungariei. În 1450, 11 februarie, la Roman a fost încheiat un Tratat de alianţă. Peste cîteva luni, la 5 iulie, la Suceava, a fost încheiat un nou tratat moldo-maghiar, prin care lui Bogdan al II-lea i se asigura că în cazul în care ar fi fost alungat de pe tron, urma să fie primit împreună cu apropiaţii săi în Ungaria.
După uciderea lui Bogdan al II-lea şi prima scurtă domnie a lui Petru Aron, pe tron a venit Alexăndrel, fiul lui Iliaş, care în 1453, la 26 februarie (Suceava) a încheiat un Tratat de pace, închinare şi credinţă cu Ianoş de Huniadi. Astfel, relaţiile moldo-maghiare, au căzut de la acelaşi nivel, la un statut de subordonare al Moldovei faţă de puterea suzerană a Ungariei. În acelaşi an, Alexăndrel a avut o învoială cu Cazimir al IV-lea la Tîrgul Siret, 23 septembrie. După o perioadă în care a fost detronat, în anul 1455, Alexăndrel a încheiat un nou tratat de închinăciune şi alianţă cu Coroana polonă.
Domnia însă i-a fost scurtă, şi noul vechi domnitor, Petru Aron, a încheiat şi el un Tratat de omagiu şi credinţă cu Cazimir al IV-lea, - 1455, 1 octombrie, Hotin. Toată această însă suzeranitate a Poloniei nu era decît o formalitate şi o măgulire a orgoliului acestora. În octombrie 1455 Moldova s-a trezit singură în faţa presiunii otomane şi nimeni din marii ei prieteni şi protectori nu au ajutat-o cu nimic. La 5 octombie, sultanul Mehmed-beg a trimis un ultimatum în care cerea să i se plătească 2000 de ducaţi de aur peste trei luni. Pe semne că Moldova a trimis solie la turci în frunte cu Mihul logofătul, dar fără bani, iar aceştia nu au putut ataca Moldova din cauza venirii iernii. Însă ultimatumul a fost reluat în iunie 1456.
La 5 iunie, la Vaslui, Petru Aron şi Aunarea Ţării au hotărît să răscumpere pacea de la turci: ,,şi am socotit între noi despre cotropirea şi pieirea ţării noastre, care este din toate părţile (!), şi mai ales de la turci, care au prădat şi pradă de atîtea ori… Dar să ne apărăm, nu este cu putinţă nicidecum, pentru că nu avem sprijin din nici o parte, aşa cum au avut înaintaşii noştri. (…) am hotărît cu toţii să ne plecăm capul în faţa acelei păgînătăţi”. Sol la turci a fost trimis acelaşi Mihail logofăt. În cîteva zile, porturile turceşti au fost redeschise pentru corăbiile care veneau din Moldova.
La mai puţin de o lună, la 29 iunie, la Suceava, Petru Aron a fost nevoit să mai încheie un Tratat de închinare şi credinţă cu Cazimir al IV-lea. Inutilitatea acestor tratate am văzut-o şi mai sus. Intervenţiile militare ale Poloniei în favoarea Moldovei, între 1387 şi 1691 pot fi numărate pe degete.
Cu puţin timp înainted e a fi detronat de Ştefan al III-lea, Petru Aron a încheiat o convenţie cu starostii Sneatinului şi Podoliei, Mujilo şi Bartaş Buceaţchi, după ce-l transmisese acestora spre a fi ucis, pe un oarecare Leu, care anterior prădase teritoriile poloneze de la frontiera cu Moldova.

Relaţiile cu Lituania.
Dacă faţă de Polonia Moldova avea un statut de vasalitate, cu Litunuania raporturile se desfăşurau pe picior de egalitate. În 1442 la 9 februarie, la Suceava a fost încheiat Tratatul de alianţă Iliaş-Cazimir, ultimul fiind mare cneaz al Lituaniei. După aceasta a urmat vizita d erăspuns a lui Iliaş în Lituania, la Troţ fiind încheiat Tratatulde alianţă Cazimir-Iliaş. După orbirea lui Iliaş şi alungarea lui, relaţiile cu lituanienii le-a preluat Ştefan al II-lea. În 1445, 25 iunie, la Iaşi, a fost încheiat un nou tratat de alianţă moldo-lituanian. În acesta, Cazimir specifica că nu va acorda în caz de nevoie ajutor contra Poloniei, Ungariei şi Tătariei. Astfel, prin aceasta, Tratatul de alianţă avea o valoare foarte scăzută, nefiindu-le moldovenilor de folos cu nimic.

Problemele cu tătarii.
În decembrie 1439 tătarii au prădat şi ars pînă la Botoşani, inclusiv şi acest tîrg. În decembrie 1440 au intrat în Ţara de Jos şi au ars şi prădat Vasluiul şi Bîrladul.4

Literatura moldoveneasca veche - Istoriografia din Republica Moldova

Istoriografia de pe teritoriul Republicii Moldova e mult mai restrînsă decât cea din România sau Rusia, în ce priveşte subiectul tratat. Apariţia acesteea o putem lega de crearea R.S.S.M, iar studiile istorice propriu-zise legate de cultura medievală moldovenească, au început să apară cu precădere în anii ’60. Istoricii din R.S.S.M. au avut avantajul de a valoriza atât istoriografia din România, cât şi pe cea din Rusia. Dezavantajul a fost că lucrările lor nu au intrat în circuitul mai larg al culturii române, unde să fie dezbătute şi să-şi ocupe locul pe care-l meritau.
Primul istoric care trebuie menţionat, Eugeniu Russev (1915-1982), s-a format în şcoala românească interbelică. Printre cele mai importante lucrări, din perspectiva temei noastre de cercetare, sunt – Cronografia moldovenească din veacurile XV-XVIII şi Slova cronicărească – ecoul bătrânei Moldove. În prima din ele, mai multe capitole au fost dedicate cronografiei moldovene din secolul al XV-lea: Premizele apariţiei genului cronicăresc în Moldova (pp. 21-34), Letopiseţul anonim al Moldovei (pp. 35-42), Letopiseţul de la Putna (pp. 43-49), Cronica moldo-germană (pp. 50-57), Cronica moldo-rusă (pp. 58-66) şi Cronica moldo-polonă (pp. 67-72).
În ,,Slova cronicărească…”, care e mai mult o abordare din perspectiva literaturii, cu atenţie asupra discursului şi cauzalităţii, primul capitol - ,,Sub pecetea oficialităţii” (pp. 5-38), e dedicat cronicilor din veacul al XV-lea. Trebuie să menţionăm că E. Russev e unul din puţinii istoricii care a contestat exegeza lui I. Bogdan asupra ,,Letopiseţului lui Macarie”.
A mai semnat capitolul ,,Literatura din secolele XIV-XVI” din ,,Istoria Literaturii Moldoveneşti”, apărută postmortem în anul 1986, I.
Cronografia moldovenească a mai fost atinsă în studii şi de un alt cercetător - F. A. Grekul, care împreună cu B.I. Buganov au publicat în 1976 la Moscova lucrarea – Letopiseţele slavo-moldoveneşti din secolele XV-XVI. Pe lângă prefaţa care cuprinde pp. 3-23, în aceasta carte sunt redate textele originale ale următoarelor cronici – ,,Letopiseţul de la Bistriţa” (pp. 24-34), ,,Cronica scurtă slavo-moldovenească” (1359-1451), ,,Letopiseţul moldo-german” 1457-1499 (pp. 36-54), ,,Letopiseţul slavo-moldovenesc” 1359-1504 (pp. 55-59), ,,Letopiseţul slavo-moldovenesc” 1359-1512 (pp. 60-61), ,,Letopiseţul de la Putna” I 1359-1526 (pp. 62-67), ,,Letopiseţul de la Putna” II 1359-1518 (pp. 68-74), ,,Letopiseţul slavo-moldovenesc al lui Macarie” 1504-1551 (pp. 75-93), ,,Letopiseţul” lui Eftimie 1541-1554 (pp. 94-104), ,,Cronica moldo-polonă” 1352-1564 (pp. 105-124), ,,Letopiseţul slavo-moldovensc” al lui Azarie 1551-1574 (pp. 125-138), ,,Cronica murală de la Suceava” 1574-1590 (p. 139).
Cele mai importante contribuţii din istoriografia moldovenească referitor la cultura veche româno-slavă, aparţin Valentinei Pelin (1950-2006). Lucrare fundamentală e ,,Catalogul general al manuscriselor moldoveneşti păstrate în URSS. Colecţia bibliotecii mănăstirii Noul-Neamţ (sec. XIV-XIX)”, apărută la Chişinău în anul 1989. În introducere autorul se ocupă de soarta fondului de manuscrise de la Noul Neamţ, o parte considerabilă din care a fost adusă de la Neamţ în timpul persecuţiilor religioase din vremea domnitorului A.I. Cuza. Lucrarea propriu-zisă tratează manuscrisele din fondul mănăstirii Noul Neamţ aflate actualmente la Arhivele Naţionale din Chişinău.
Printre manuscrisele care reprezintă interes pentru noi (au fost scrise în Moldova) sînt cinci scrieri:
1) Povestirea despre Varlaam şi Ioasaf, din a doua jumătate a secolului al XIV-lea;
2) Omiliile lui Grigore Teologul din 6932 (1424);
3) Codicele miscelaneu de cuvinte, vieţi de sfinţi, apocrife şi povestiri din pateric, din 6956 (1448).
4) Mineiul cu sinaxar, pe noiembrie 6957 (1449);
5) Cărţile biblice a 16 proroci cu tălmăciri, 6983 (1475).
Printre alte lucrări semnate de V. Ovcinicova-Pelin menţionăm studiile: Contribuţii la studierea fondului de manuscrise din Chişinău, 1984; Tezaurul de manuscrise de la Neamţ – stadiul cercetărilor, 1994; Aspecte inedite în manuscrisele lui Gavriil Uric, 1998. În acest din urmă studiu, V. Pelin, argumentează că manuscrisele lui Gavriil Uric, din 1439 (nr. 164 la B.A.R.) şi din 1441 (nr. 165 B.A.R.), - ,,reprezintă cel mai vechi tip de Cazanie pentru sărbătorile anului din literatura românească”.
O contribuţie interesantă a fost cea a poetului Nicolae Dabija prin Antologia poeziei vechi moldoveneşti. Modele şi reconstituiri din 1987. În primele pagini ale lucrării a adus variantele în limba slavă şi traducerea în română, a celor mai vechi poezii moldoveneşti (secolele XV-început de XVI). Printre acestea se află una cu autor anonim, apoi cele din lucrările lui Gr. Ţamblac, Ciprian, G. Uricul, Ioanichie, poet anonim din anturajul lui Ştefan cel Mare (dintr-o scrisoare), Eustatie Protopsaltul, poeţii de la Putna, din Codicele voronţean şi din Psaltirea şcheiană.
Lucrarea lui Dabija a fost recenzată de V. Ovcinicova-Pelin. Pe lângă precizări binevenite, critica a fost în general mai puţin favorabilă lucrării. Apreciază că ,,alcătuitorul n-o aminteşte, deşi ea a apărut cu un an înainte de lucrarea dumnealui”, cu referire la Istoria Literaturii Moldoveneşti. Nu suntem întru totul de acord cu această trimitere, deoarece ,,Antologia…” s-a ocupat exclusiv de poezia veche, or în Istoria Literaturii Moldoveneşti nu sunt suficiente trimiteri la aceasta. Un alt amendament a fost - ,,se confundă literatura originală creată în Moldova, cu literatura ce ţine de fondul de asimilare din patrimoniul bizantino-slav”. Ni se pare o apreciere interesantă pe care vom încerca să o dezvoltăm în alte capitole ale tezei noastre de doctorat, când vom putea spune în ce măsură vorbim de originalitate în literatura românească veche şi cît de relevantă e originalitatea în literatura de factura bizantină şi postbizantină.
Lucrări tangenţiale temei noastre de interes sunt cele două studii semnate de Alexandrina Matcovschi – ,,Istoria fondului şi destinul colecţiei de manuscrise al lui A.I. Iaţimirschii”, 1982, despre manuscrisele donate de cunoscutul cercetător rus, şi ,,A.I. Iaţimirschii – redactor şi prefaţator la P.A. Sîrcu”, 1985, despre lucrările lui P.A. Sîrcu, apărute postmortem.
O abordare interesantă e cea a studiului Elenei Cartaleanu în cazul Letopiseţului lui Macarie, în care urmăreşte codul de onoare al cronicarului oficial, regulile şi limitele care îi determinau modalitatea de a scrie.

Concluzii
Istoriografiile română, rusă şi din Republica Moldova au adus în decursul a peste 120 de ani, numeroase contribuţii referitor la ,,slavonismul cultural” în Moldova şi Valahia în secolul al XV-lea. Accentul a fost mult mai puternic pus pe Moldova, datorită existenţei unui stil moldovenesc în miniatură, ligatură şi unor elemente proprii în lexic. În plus Moldova a contribuit la răspândirea a numeroase manuscrise în sudul Rusiei, care trecea printr-o puternică instabilitate politică datorată invaziilor tătare.
Printre lucrările cele mai utile, sunt cataloagele, întocmite atât de ruşi, cât şi de români. Aceasta se datorează atât faptului că multe lucrări au dispărut şi descrierea lor se păstrează doar în aceste cataloage, dar şi posibilităţii deschise nouă de a vizita respectivele biblioteci şi de a ne exprima asupra manuscriselor controversate (cel puţin sub raportul celor contestate de D.P. Bogdan şi P.P. Panaitescu, în scrierile lui A. Iaţimirschii).

Literatura moldovenească veche - Istoriografia rusă ţaristă

O primă parte distinctă a istoriografiei ruse care s-a ocupat de vechea cultură românească, a fost istoriografia rusă ţaristă (1880-1918), care a fost interesată de cartea manuscrisă care a circulat în secolul al XV-lea prin şi pe teritoriul Moldovei. Au încercat să încadreze această circulaţie şi activitate culturală într-un context mai larg al culturii bizantino-ortodoxe târzii şi apoi a celei ortodoxe postbizantine, cu precădere în lumea pravoslavnică slavă.
Istoricii ruşi, referindu-se la cele două culturi surori, moldovenească şi valahă, au consacrat termenul de moldovalahă (cultură).
Înainte de a ne ocupa de istoricii ruşi proriu-zişi, trebuie să îl menţionăm pe călugărul Andronic Popovici. Acesta a fugit de la mănăstirea Neamţ din România în timpul domniei lui A.I. Cuza. La mănăstirea nou-fondată (Noul-Neamţ), în satul Chiţcani din gubernia Basarabiei, el a activat ca bibliotecar. Acolo a copiat circa 48 de manuscrise (în jur de 5000 de foi) vechi. În plus a numerotat foile tuturor manuscriselor din bibliotecă şi a făcut însemnări pe ele. A mai făcut o a doua inventariere a acestora în anul 1887. De lucrările lui se vor fi ghidat A. Iaţimirschii, iar mai târziu Valentina Pelin.
Primul istoric rus la care ne vom opri e Polihronie A. Sîrcu (1855-1905), născut în apropierea Chişinăului, absolvent al Universităţii din Peterburg. Printre lucrări importante pentru cultura noastră veche, menţionăm ca prima, în ordine cronologică – Rămăşiţele literaturii slave în Moldavia, în Revista Ministerului Învăţământului poporal (Peterburg), 1882, pp. 301-305, recenzie la un jurnal al lui Ioan Bianu. Deşi mai tîrziu aprecierile lui sunt consacrate, şi nu par interesante, atunci erau emise pentru prima dată, astfel că ne vom opri mai detaliat asupra lor. Nu am găsit aprecieri mai vechi, la istoricii ruşi, despre literatura moldovenească veche. Prima e că ,,…în secolele XV-XVI literatura slavă din Moldova chiar a înflorit, datorită fluxului de noi puteri literare din ţările slave de peste Dunăre după cucerirea ultimelor de către turci.
A devenit un punct al legăturilor slave şi chiar greceşti între Atos şi alte ţări pravoslavnice.
Dar nu doar atât, românii aflându-se la frontiera a două lumi culturale: greco-slavă şi romano-germană, cu care s-au aflat permanent în schimburi şi legături directe şi nemijlocite, cu ultimii şi prin Polonia… împacă aceste influenţe pe solul pravoslavnic şi în acest fel le transmiteau fraţilor lor de credinţă”.
Mai constată, în baza însemnărilor lui I. Bianu că multe din cărţile vechi de la Neamţu au fost distruse în urma secularizării lui A. I. Cuza şi a incendiului din 1861.
În final face următoarea apreciere - ,,sincer doresc ca la români să se găsească oameni, suficient de pregătiţi şi capabili să se dedice unor astfel de cercetări… de dorit să se atragă atenţie la antichităţile româneşti, care vor da rezultate nu mai puţin fertile şi pentru explicarea istoriei şi literaturii slavonismului, şi-n special a celui sud-estic”. Astfel Sîrcu vede o strânsă legătură între literaturile sârbă şi bulgară pe de o parte, şi cea moldovenească pe de cealaltă.
O lucrare mai amplă e O nouă privire asupra vieţii şi activităţii lui Grigorie Ţamblac, (Sankt-Peterburg), 1884, 47 p. Aceasta a fost de fapt o recenzie largă la lucrarea Episcopului Melchisedec despre G. Ţamblac. Nu are diferenţe esenţiale în abordarea problemei, faţă de punctul de vedere exprimat de autorul român. Important e că aducea la cunoştinţa savanţilor din Rusia prima contribuţie din istoriografia românească legată de G. Ţamblac.
Contemporan cu primul a fost A. I. Sobolevschii (1856-1929). Printre scrieri mai importante ale acestuia menţionăm – Vieţile sfinţilor după listele vechi ruseşti, 1903, 68 p.; Cronologia monumentelor vechi slavo-religioase, 1906, 19 p.; Românii printre popoarele slave, discurs ţinut la Universitatea din Peterburg la 29 decembrie 1916.
Lucrarea care pe departe pare interesantă pentru istoria românească e – Influenţa slavă de sud asupra scrisului rusesc în sec. XIV-XV, 1894, 30 p. Constată că manuscrisele ruseşti de la jumătatea secolului XIV sunt scrise majoritatea cu semiuncială mare, iar cele de peste o sută de ani cu semiuncială mică. Litera e mic este înlocuit cu e mare; у după vocale era fără o, iar aici e permanent оу, ijiţa e o literă distinctă. Litera ы era ca ъ, iar după 1350 devine ь. Θ aproape că lipseşte şi e scris ca O. Literele в, ж, з, к, т, ч, ъ, њ se deosebesc în cadrul celor două semiunciale. De exemplu în loc de sunetul t se pronunţă d astfel Antonii a devenit Andonii.
Fundamental e că manuscrisele din sec. al XV-lea evită multe rusisme, dar au bulgarisme vechi şi târzii. Printre lucrările ce le compară Sobolevschii, sunt – Evanghelii, Apostoli, Psaltiri, Minei; Cuvintele lui Grigore Teologul, Scara, Pandectile lui Nikon Muntenegreanul, Întrebările şi răspunsurile lui pseudo-Atanasie către cneazul Antioh, Viaţa lui Antonie cel Mare, Patericul Sinait, Cuvântul lui Metodie din Patar şi multe altele. În secolul al XV-lea apar manuscrise traduse exclusiv din limba greacă, printre acestea numărându-se: Sf. Vasile cel Mare, Isak Sirul, avva Dorotei, Grigore Sinaitul, Simeon cel Nou Teologul şi alte scrieri, cele polemice contra latinilor ale isihaştilor Grigore Palama, Nil Kabasila, Gherman (Patriarhul Constantinopolului), Evanghelia tălmăcită a lui Teofilact Bulgarul şi multe altele.
,,Dacă vom contrapune manuscrisele noastre de la jumătatea sec. XV cu cele sud-slave din sec. XIV-XV, vom observa asemănări impresionante între ele”. Acestea fiind vizibile ,,până la cele mai mici detalii”. Ortografia, ornamentele, conţinutul textelor – toate indică o puternică influenţa bulgară.
Această influenţă se datorează întăririi relaţiilor dintre Rusia pe de o parte şi Constantinopolul şi Muntele Atos pe de cealaltă parte (printre altele a crescut şi numărul pelerinilor ruşi). În 1383 a apărut o comunitate de monahi ruşi la Constantinopol, păstoriţi de Cuviosul Afanasie Vâsoţchii. Atunci şi începe contactul puternic cu sud-slavii, nu doar cu bulgarii. Pe de altă parte apar şi înalte feţe bisericeşti bulgare în Rusia – Mitropolitul Ciprian, care a transcris şi tradus cărţi. Un altul e o rudă de-a lui – G. Ţamblac, semibulgar, semisârb, care a locuit anterior pe Muntele Atos, în Serbia şi în Moldova. Al treilea a fost ,,ieromonahul Sf. Munte” Pahomie Logofetul, sârb semibulgarizat care a activat în nord-estul Rusiei. Aceştia ,,au contribuit mult la înlocuirea cărţilor traduse cu inexactităţi cu cele sud-slave”.
Cucerirea Constantinopolului la 1453, a redus aproape cu totul, în a doua jumătate a secolului al XV-lea, relaţiile ruşilor cu slavii de sud. Însă influenţa de aproape un veac a fost suficientă pentru a dubla numărul manuscriselor ruse în circulaţie şi pentru a deschide o epocă culturală nouă.
În anexele lucrării, Sobolevschii enumeră 23 de scrieri ascetice, patru vieţi, 12 alte lucrări; iar dintre cele ruse copiate direct la Constantinopol şase lucrări. În încheiere sunt menţionaţi cinci monahi ruşi care au avut activitate culturală la Muntele Atos.
Deşi Sobolevchii nu se opreşte în special asupra Moldovei, de fapt nici asupra Serbiei sau Bulgariei, e clar că percepe tot acest spaţiu ca unul cultural unic. Iar dacă influenţa bulgară a fost atât de puternică în Rusia, atunci nu poate să fi fost mai slabă în Valahia şi Moldova.
O altă lucrare ce ne-a părut interesantă, a devenit publică abia în anul 1980! E lucrarea care conţine cursurile predate cândva de Sobolevschii la Universitate. Istoria limbii literare ruse (Leningrad, 1980, 196 p.) din care pentru noi prezintă interese capitolul 10. Rusia de Sud în secolele XII-XV. Reţinem următoarele date şi concluzii – a) Kievul a trecut printr-o perioadă foarte grea de la sfârşitul sec. XIV, când e în ruine până în sec. XVII. În această perioadă se cunoaşte o singură carte semnată la Kiev – din 1514. b) În Halici - ,,transcrierea cărţilor aproape că a încetat şi cu greu putem indica 5 cărţi sud-slave referitoare la secolul al XV-lea. O Evanghelie - 1411, o Psaltire explicată, Învăţăturile lui Efrem Sirin – 1492, un Apostol şi un Sbornic. ,,Evanghelia (haliciană – n.n.) de la 1411 asemenea Evangheliei kievene de la 1411, e o copie după un original târziu bulgar sau moldovenesc”. În continuare Sobolevschii subliniază - ,,Bulgarismele manuscriselor denumite arată că, tot aşa cum şi în Rusia de vest de secol XV se foloseau cărţi aduse şi din Novgorod, tot aşa şi-n Rusia de Sud erau în circulaţie manuscrise bulgăreşti aduse, sau mai degrabă moldoveneşti” (sublinierea ne aparţine).
V. N. Şcepkin (1863-1920) e autorul unui curs de ,,Paleografie rusă” pe care l-a predat la Universitatea din Moscova începând cu anul 1918. A apărut publicat în anul 1967. E un studiu specializat în care apar şi referiri la manuscrisele moldoveneşti. Dintre acestea am reţinut următoarea: ,,Din secolul al XV-lea apare ligatura românească; ea e bazată pe ligatura sud-slavă şi implică diferite maniere ale stilului natural; în special e răspândită maniera literelor înalte cu vârfurile şi josurile micşorate, care destul de rar stau între liniile rândurilor”.
Un important istoric rus, care s-a afirmat şi prin numeroasele recenzii ce le-a făcut, e V. N. Peretz (1870-1935). Printre acestea sunt cele III serii întitulate Noi lucrări de studierea izvoarelor literaturii ruse vechi şi paleografiei. Vedere critico-bibliografică (între anii 1905-1915).
Din recenzia de la 1905 reţinem un singur fragment, dar care arată existenţa unei dezbateri asupra unui manuscris moldovenesc în istoriografia rusă: ,,Se cunoaşte, de exemplu, că manuscrisele bulgare, şi îndeosebi cele moldoveneşti – păstrează nespus de mult timp trăsăturile arhaice ale scrisului, că e uşor să încurci identificarea şi datarea manuscrisului, mai ales dacă e scris pe pergament.
Ţinem minte cazul când, un manuscris de acest fel (de scriere moldovenească pe pergament) – a fost datat diferit, dar desigur apropiat – în patru feluri: în sec. XIV, sec. XV, sec. XVI şi la începutul sec. XVII. Atât de greu se supun identificării datele apropiate ale manuscriselor sud-slave, de scriere moldovenească;…”
La începutul lucrării din anul 1915 scria - ,,Scopul acestor reliefări a fost – să concentreze după posibilitate, toate datele despre ştirile apărute în tipar despre unele sau altele, manuscrise slavo-ruse, importante pentru istoricul literaturii ruse vechi şi pentru paleograf într-una sau în altă privinţă”. Dintre cărţile recenzate o amintim pe cea a lui N. Nikolschi – Tezaurul manuscris al bibliotecilor ruse vechi (sec. XI-XVII).
Intră în dezbaterea despre cât de relevant e ce ni s-a păstrat şi subscrie la opinia lui Sobolevschii - ,,Totul ce a fost fundamental s-a păstrat”. O altă opinie importantă reţinută, de data aceasta la nivel metodologic, e cea a lui Nikolschii – necesitatea studierii bibliografice şi istorico-bisericeşti a monumentelor scrierii ruse vechi în legătură cu cercetarea istoriei şi conţinutului bibliotecilor ruse vechi; până la primirea concluziilor unui astfel de studiu, e imposibil să cunoaştem literatura rusă veche. Idee perfect valabilă şi pentru literatura veche românească.
Din notele lui Peretz am mai reţinut că în anul 1913, Muzeele Imperial şi Rumeanţev au primit 12 Minee de început de secol XVI, care au fost scrise pentru mănăstirea Bisericani din Moldova. Tot acolo – Cartea Împăraţilor (scriere moldovenească de XVI), Triod Ţvetnoi de scriere moldovenească, şi: un Tetraevangheliar (moldovenesc) tot de XVI, plus o Psaltire tălmăcită (scriere moldovenească de XVI).
Cel mai important istoric rus din epocă, care şi-a dedicat o parte mare din lucrări culturii scrise vechi româneşti, e Alexandru I. Iaţimirschii (1873-1925). Prima opţiune serioasă în aprofundarea studiilor a fost cartea ,,Grigorii Ţamblac. Studiu al vieţii, al activităţii administrative şi cărturăreşti”, 1904, 480 p. Din aceasta desprindem următoarea biografie a lui Ţamblac - s-a născut în 1364 la Tîrnova. După 1395 activează la Constantinopol. Peste şase ani a fost trimis în ambasada din partea Patriarhului Ecumenic – Matei – în Moldova. În august 1401 trecând prin Belgorod-Akkerman a aflat istoria martiriului lui Ioan cel Nou. La 17 decembrie 1401 a ţinut Cuvântul de laudă celor trei adolescenţi şi lui Daniil; în 20 decembrie despre Tainele Dumnezeieşti. În februarie 1402 a urmat un Cuvânt despre adormiţi; în martie-aprilie despre viaţa adolescenţilor şi părinţilor care i-au iluminat în acest post. La 24 iunie a zis Cuvântul la Naşterea lui Ioan Botezătorul, iar la 29 iunie Cuvântul de laudă lui Petru şi Pavel. În vara lui 1402 a compus ,,Mucenicia” lui Ioan cel Nou. Între 1403 şi 1406 a fost igumen la mănăstirea Neamţ, unde a mai compus nouă Cuvinte – dintre care unul despre post şi lacrimi.
Nu ne oprim asupra avatarurilor sale până a devenit Mitropolit rus şi problemele iscate după aceasta cu moscoviţii. Ideea pe care o introduce aici Iaţimirschii şi pe care au dezavuat-o majoritatea ulterior, e că Ţamblac nu a murit în 1420, ci s-a călugărit la mănăstirea Neamţ. Astfel e identic cu Gavriil Uricul care a avut o activitate laborioasă în ce priveşte manuscrisele.
Lucrarea fundamentală, la care oricine şi oricând trebuie să se raporteze, dincolo de unele inexactităţi inerente, e cea din anul 1905 – Manuscrisele slave şi ruse ale bibliotecilor româneşti,1 Sankt-Peterburg, 1905, 965 p. şi 42 fotografii. Descrie fondurile de carte de la Muzeul de Antichităţi (Bucureşti), de la Biblioteca Academiei Române, de la mănăstirea Neamţului şi de la alte biblioteci mai mici. Fiecărui manuscris îi sunt date: numărul de pagini, redacţia scrierii, numărul de rânduri pe pagină, tipul copertei (dacă exisă), filigranul dacă există, cerneala folosită, prezenţa miniaturilor şi multe altele care ne sunt extrem de utile astăzi. Manuscrisele care îi par mai interesante, le detaliază în descrieri şi de 10 pagini. În cazul Vieţilor de Sfinţi e interesat să arate apartenenţa lor la un sinaxar anume: sud-slav, sud-rus sau rusesc. Lucrarea e importantă şi prin descrierea celor câteva de zeci de manuscrise care ulterior au dispărut.
În istoriografia românească o lucrare de aceleaşi proporţii a încercat să scrie P. P. Panaitescu. Primul volum (dar fără indice) a apărut încă în timpul vieţii acestuia, al doilea însă abia în anul 2003. Cu toate criticile care i s-au adus, dintre care multe nejustificate, lucrarea din 1905 a lui A. Iaţimirschii rămâne actuală şi mai valabilă din punct de vedere ştiinţific decât multe alte lucrări care s-au scris ulterior.
În anul 1906 şi-a susţinut cercetările cu o altă lucrare - ,,Din istoria predicii slave în Moldavia. Lucrările necunoscute ale lui G. Ţamblac”, Sankt Peterburg, 1906. În introducere autorul trecea în revistă pe toţi cei care s-au ocupat de viaţa şi/sau scrierile lui G. Ţamblac: Arhiepiscopul Filaret, PS Macarie (Ep. De Tambov), Prof. S. P. Şevârev; ,,istoricii români au făcut în acest domeniu şi mai puţin”: Ep. Melchisedec, G. Tocilescu; în Rusia au mai studiat - P. Sârcu şi A. Sabbatovchii.
Printre chestiunile care le consideră de relevanţă e următoarea: ,,Mult mai importantă e problema legată de izvoarele literare la Ţamblac”. A urmat pe Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Epifanie, Andrei Criteanul, Ioan Damaschin şi pe alţii. ,,Acest adevăr trece prin toţi secolii vieţii noastre religioase vechi şi noi şi leagă toate cuvintele propovăduitorilor noştri cu o legătură într-un întreg semeţ şi logic. De aici doar se poate de explicat cum Filaret şi Inokentie se întâlnesc în gândire cu Grigore şi Fotie, cu Kirill şi Ilarion. Pentru adevărul veşnic nu e deosebire între secolii XIV şi XV: se schimbă formele exprimării lui, el însă persistă unic”.
Menţionează că istoricii K. Radcenko şi E Kalujniaţchii văd la Ţamblac legături cu Grigore Teologul; Hr. Loparev vede influenţa Patriarhilor constantinopolitani de secol XIV – Calist şi Filotei, şi nu a lui Grigorie de Nazianz. Aceşti doi patriarhi au restabilit construcţia retorică a operelor hagiografice a lui Nazianz.
Discutând despre izvoarele lucrărilor lui Ţamblac, Iaţimirschii revine în final la un fragment din acesta, din care reiese foarte clar care sunt autorii ce i-au plăcut şi l-au inspirat: ,,Vasile a explicat înălţimea înţelepciunii şi natura tuturor lucrurilor… Grigorie cu focul Cuvântului lui Dumnezeu suflând, limbile rătăcite ale ereticilor au căzut. Iară buzele lui Ioan au dat drumul la râuri de miere care au ars păcatele ce adăpau inima”.
Printre lucrările lui Ţamblac pe care le anexează la sfârşit, sunt ,,Viaţa lui Ioan cel Nou de Belgrad”, ,,Cuvânt de primire a blagoslovirii de către pământul Moldovalah”; ,,Circulara Patriarhilor Răsăriteni contra Unirii Florentine” şi altele.
Un ultim studiu important de până la primul război mondial, e cel al lui E. Kalujneaţkii, Sbornicele nr. 20 şi 106 de la mănăstirea nemţeană, 1907. A fost primul şi ultimul caz în toată istoriografia problemei care ne interesează, când un istoric laic a luat şi a analizat minuţios pe 100 de pagini două manuscrise, în cazul dat Sbornice.

Victoria paramilitarilor bolşevici în toamna anului 1917 a schimbat mult direcţiile de cercetare ale istoriografiei ruse (devenită sovietică). În mare parte studiile legate de manuscrisele slave medievale şi de circulaţia acestora au fost reluate după 1945. La un apogeu în acest sens s-a ajuns în ultimii ani de existenţă ai URSS.

Istoriografia rusă sovietică
Am împărţit istoriografia rusă sovietică în trei – cea care a publicat cataloage a manuscriselor vechi, cea care a purtat discuţii în jurul paternităţii lui Grigore Ţamblac asupra unora din lucrările sale şi alte studii.
E. Koniuhova a publicat în anul 1964 catalogul Manuscrisele slavo-ruse de sec. XIII-XVII în Biblioteca Ştiinţifică ,,A. M. Gorki” a Universităţii de Stat din Moscova. Printre manuscrisele descrise, de altfel destul de sumar, se află şi două moldoveneşti: un fragment de Evanghelie de la începutul secolului al XV-lea şi o Psaltire fără început şi sfârşit tot de XV.
Un alt catalog aparţine Eugeniei Granstrem, care a descris mai multe manuscrise moldoveneşti scrise pe pergament - o Psaltire de la 1470, o alta de secol XV, un Triod de XV şi un Slujebnik de XV-XVI.

Discuţiile despre Grigore Ţamblac
Printre cei care dau amploare discuţiei despre Grigore Ţamblac în perioada postbelică, e istoricul I. Snegarov (bulgar) cu următoarea contribuţie în câmpul istoriografiei ruse - Legat de istoria legăturilor culturale dintre Bulgaria şi Rusia la sfârşitul secolului XIV-începutul secolului XV. După ce s-a oprit asupra vieţii şi activităţii Mitropolitului moscovit Ciprian, a trecut la nepotul acestuia – Grigore Ţamblac (născut cca. 1365). A apreciat că numele Ţamblac nu înseamnă semivalah şi ,,Desigur, numele ,,Ţamblac” nu sună slavoneşte, dar nici nu indică provenienţa valahă, şi cu atât mai puţin cea albaneză”.
Ţamblac a fost igumenul mănăstirii Decianski unde a scris ,,Viaţa lui Ştefan Decianski” (a domnit între 1321-1334) şi posibil povestirea despre mutarea moaştelor Sf. Parascheva Epivata, din Vidin în Belgrad. ,,Posibil, e identic cu ieromonahul Grigorie, apocrisiariul Patriarhiei constantinopolitane în Moldova la 1401…”. A devenit prezviter al marii biserici Moldovlahe, iar apoi igumenul mănăstirii Pantocratorului. ,,Probabil, atunci Grigore a scris şi Viaţa mucenicului belgrădean Ioan cel Nou”?
Dintre ideile lui Snegarov importantă e şi cea că G. Ţamblac e cel care a răspândit în Rusia cultul lui Dimitrie din Thessalonic, înalt cinstit în Bulgaria, şi cultul patriarhului de Tîrnova – Eftimie. În aceste sens, credem că ar fi interesant de văzut dacă vieţile sfinţilor, scrise şi transcrise în Moldova şi Muntenia, conţin vieţile acestor doi Sfinţi.
Discuţia despre Ţamblac trece de la o notă neutră la Snegarov, la una puternic polemică la Iurie Begunov. Acesta a recenzat lucrarea istoricilor bulgari – P. Rusev, A. Davidov, Grigore Ţamblac în România şi literatura românească veche. Printre momentele pe care le scoate în evidenţă, sunt următoarele - ,,În literatura sârbă îi aparţine (lui Ţamblac – n.n.) ,,Viaţa lui Ştefan Uroş al III-lea Deceanski” şi Povestirea despre aducerea moaştelor Sf. Parascheva din Târnova, la Vidin, în Serbia, în literatura rusă - ,,Cuvânt de laudă la mormântul Mitropolitului moscovit Ciprian”, unchiul lui (Ţamblac), în cea română - ,,Viaţa lui Ioan de la Suceava”, în cea bulgară - ,,Cuvânt de laudă Patriarhului Eftimie de Târnova” şi multe altele”. Adaugă că opera lui Ţamblac nu a fost studiată complet din punct de vedere textologic.
Îl citează pe P. Rusev care considera că în anii 1401-1406, Grigore Ţamblac a fost în Moldova, ceea ce exclude posibilitatea aflării lui în Serbia între anii 1402-1403, astfel că nu el a fost autorul ,,Muceniciei lui Ioan cel Nou”.
Autorii bulgari au redat textul Muceniciei după manuscrisul 164 al Bibliotecii Academiei Române din Bucureşti. Begunov îi critică pentru faptul că nu au făcut o nouă analiză textologică. E posibil ca varianta copiată de Gavriil Uricul să nu fi fost întrutotul identică cu cea iniţială. Ar fi fost ,,folositoare studierea tuturor listelor şi analiza diferitor variante”.
În concluzie, Begunov aprecia - ,,Ar fi interesant de urmărit toate circumstanţele răspîndirii lucrărilor lui Ţamblac în componenţa sbornicelor slavo-ruse, de stabilit locurile copierii lor, numele scribilor şi protectorilor lor, adică de cercetat până la urmă toată tradiţia literară a lui Ţamblac în ţările slave”.
E. Naumov a răspuns la recenzia lui Begunov cu o contrarecenzie, apărută în acelaşi an, dar în numărul cinci al aceleaşi reviste de slavistică. L-a adus în discuţie pe V. S. Kiselkov, un alt istoric bulgar, cu o lucrare din 1956, care considera că ,,Viaţa lui Ioan cel Nou” nu aparţine lui G. Ţamblac. Susţine că între 1402-1403 Ţamblac era în Serbia şi îl amendează pe Kiselkov (recenzat de Begunov) că nu a adus contraargumente privind argumentaţia lui Kiselkov legat de aflarea lui Ţamblac între acei ani pe teritoriul Serbiei, lucru susţinut şi de istoricii sârbi G. Radoicič, P. Popovic, D. Pavlovič.
Răspunsul lui Begunov a venit abia peste zece ani de zile cu un studiu în baza unui manuscris de Grigore Ţamblac găsit în colecţiile ,,N. P. Lihacev”. El a combătut teoria pe care a denumit-o Kiselkov-Năsturel – care susţine apariţia Muceniciei lui Ioan cel Nou de la Suceava după 1432 - datorită unei inscripţii de la pagina 493 a manuscrisului care conţine numele lui Ţamblac. Ulterior Ş. Gorovei a considerat că nu poate considera veridică inscripţia de la pagina 493 până nu va fi văzut şi el manuscrisul.
Begunov a mai dedicat un studiu lui Grigore Ţamblac şi lui Efrosin, stareţul mănăstirii Beloozerc din nordul Rusiei. În biblioteca acestei mănăstirii s-a găsit un ,,Cuvînt” al lui Ţamblak într-o variantă datând de la sfârşitul secolului al XV-lea. Despre acesta, Begunov a notat, ,,Cuvântul la sărbătoarea Floriilor” ,,e îndreptat contra iudeilor şi în apărarea predaniilor evanghelice, în acelaşi timp aparţine epidicticii, deoarece e dedicată proslăvii lui Hristos”.

Un studiu general, dedicat raporturilor dintre cultura slavă de sud şi bibliotecile ruseşti e cel a lui A. A. Turilov. Acesta a subliniat că ruşii au primit de la slavii de sud ,,Viaţa lui Chiril şi Metodiu”, compusă de Climent al Ohridei, splendidele cuvântări ale lui Ioan Exarhul, scrierile antieretice ale lui Cozma Prezviterul. De asemenea vorbeşte de ,,revoluţia” autentică din scrisul rus în secolele XIV-XVI. Aici ar fi interesant de urmărit ce loc au ocupat în transmiterea acestor lucrări şi a ,,revoluţiei” culturale ruse, Valahia şi Moldova.
O ultimă lucrare prin care istoriografia rusă şi-a adus prinosul la studiul culturii moldoveneşti de la începutul secolului al XV-lea aparţine lui A. D. Pascal. A depus o muncă vastă pentru a ajunge la Concluziile şi problemele studierii manuscriselor lui Gavriil Uricul, ca izvor timpuriu pentru istoria cărturăriei slavo-moldave de secol XV. Autorul a valorizat toate studiile cu referire la Gavriil Uricul, apărute în limbile română, rusă, bulgară , ucraineană şi engleză. În final a dat o listă cu 23 de manuscrise care aparţin sigur lui G. Uricul. Printre chestiunile ce le consideră ca fiind încă nelămurite sunt – dacă a falsificat sau nu Iaţimirschii unele manuscrise, a existat un Sbornik din anul 1450? Şi care sunt dimensiunile volumului şi caracterul activităţii de traducere a lui Gavriil.

Istoriografia românească

O primă lucrare care ne-a atras atenţia e cea a lui B. P. Haşdeu, Limba slavică la romîni pînă la anul 1400, 1869. Renumitul enciclopedist considera că limba slavă a fost introdusă la români datorită apostolatului Sfinţilor Chiril şi Metodiu. Face o apreciere importantă legată de scrierile vechi la români – că deşi ,,sînt scrise în limba oficială a ţării străine nouă” (adică în slavă), ,,totuşi ele nu încetează prin aceasta a fi parte integrantă a literaturii naţionale, precum cărţile Unguriloru, Poloniloru, ale Germaniloru” scrise în latină.
Haşdeu pleda pentru un studiu complex al scrierilor în slavă. Pe lîngă studiul din punct de vedere literar, ,,se cere o aprofundare filologică a limbei slavo-eclesiastice, în care ele (scrierile – n.n.) sînt emise; căci pre cîtu acesta se resimte de o influenţă a elementului romînesc, tot pre atîta, viceversa, însăşi ea a exercitat mai în urmă o influenţă necontabilă asupra graiului naţional, servind astfel în ambele cazuri, ca o preţioasă fîntînă pentru istoria limbistică critică a naţionalităţii noastre”.
Am insistat asupra acestui fragment din Haşdeu pentru că în decursul celor 150 de ani care au trecut, aşa şi nu s-a făcut un studiu lingvistic minuţios asupra manuscriselor moldovalahe din secolul al XV-lea.
Printre pionerii studierii manuscriselor slavo-române, se află Episcopul Melchisedec Ştefănescu. Fiind Episcop al Romanului a scris Vieţa şi scrierile lui Grigore Ţamblacu, 1884, prima lucrare dedicată completamente teologului G. Ţamblac. Studiul a fost valorificat apoi în istoriografia rusă de P. Sîrcu, iar mai târziu supus unor serioase amendamente de A. Iaţimirschii.
O altă lucrare - Notiţe istorice şi archeologice…, 1885, în care descrie o parte din manuscrisele şi inscripţiile de la 48 de mănăstiri din Moldova, pe care le-a vizitat. Lucrarea aceasta a fost apoi des citată de acelaşi A. Iaţimirschii, deoarece unele manuscrise au dispărut în următorii 15 ani, până la excursia cercetătorului rus prin bibliotecile româneşti.
Printre fondatorii slavisticii româneşti se numără Ioan Bogdan. E primul care a încercat să găsească un termen potrivit pentru a denumi manuscrisele moldo-valahe moştenite din secolul al XV-lea. Unul mai exact decât slavo-române nu putea propune în acel moment. Alte variante care existau erau vlaho-bulgare, moldovalahe şi bulgare. A argumentat că noi ca români nu putem ,,întrebuinţa cuvântul ,,vlah” dat nouă de străini, iar ,,moldovalah” i se părea impropriu, datorită faptului că nu a existat o redacţiune slavonă proprie Moldovei sau Munteniei. Şi în final, acelaşi termen ,,slavo-român” l-a considerat impropriu.
Îşi exprima speranţa că ,,printr-un studiu mai amănunţit al tuturor manuscriptelor noastre vom afla oarecari criterii mai caracteristice pentru o clarificare a lor, deocamdată ne vom mulţumi cu termenul ,,slavo-român” în lipsă de altul mai bun”.
Dintre manuscrisele din Biblioteca Imperială de la Viena, unul singur a fost de XV – ,,Evanghelia de la Ştefan cel Mare”, donată mănăstirii Zografu.
Din lucrarea sa din 1891, ,,Manuscripte slavo-române la Kiev”, reţinem descrierea Octoihului bulgăresc de secol XV, cu notiţe asupra luării Cetăţii Albe şi Chiliei. În text apar şi malorusisme. În acelaşi an I. Bogdan a dat luminii tiparului poate cea mai importantă lucrare a sa - Vechile cronici moldoveneşti pînă la Ureche. E prima scriere în care sunt supuse unei analize critice cele mai vechi cronici moldoveneşti, şi ca urmare a studiilor ce I. Bogdan le-a efectuat la bibliotecile din Kiev. Printre capitolele referitoare la cronistica din secolul al XV-lea, sunt ,,Sbornicul de la Kiev şi publicaţia noastră”, ,,Cronica şi analele putnene”, Cronica moldo-polonă” şi ,,Cronica anonimă”. În ce priveşte o scriere mai târzie, ,,Letopiseţul lui Macarie”, I. Bogdan consacră atunci ideea că această lucrare ar fi doar un intertext la Constantin Manasses. Vom reveni asupra acesteea în capitolul în care vom analiza cronistica.
O ultimă lucrare importantă a lui I. Bogdan, în ce priveşte cronicile, a fost ,,Cronice atingătoare de istoria românilor”, 1895. Chiar în primul capitol a analizat ,,Letopiseţul de la Bistriţa” (1359-1506). Studiile cercetătorului au intrat şi în circuitul istoriografiei ruse datorită valorizării acestora de către A. Iaţimirschii şi mulţi alţi istorici ruşi contemporani.
Dimitrie Dan a dedicat un studiu Evangheliei moldoveneşti de la München. Conform inscripţiei de la ultima pagină, Evanghelia a fost dată în anul 1492 oraşului Hotin, fiind scrisă de diaconul Teodor la Neamţu. În anul 1637 cartea se afla la Pecerscaia Lavra din Kiev. D. Dan a nuanţat detalii precum coperta, iconiţele apostolilor, însemnările.
Elevul lui B.P. Haşdeu, Ioan Bianu, a reuşit până la primul război mondial să fotocopieze la Oxford manuscrisul din 1439, al lui lui Gavriil Uricul. Din cauza războiului, ediţia cu câteva mostre de texte şi ligaturi, dar ce e cel mai important, cu toate miniaturile din Tetraevanghel, a apărut abia în 1922. Semnificativ în cazul acestui manuscris era pe lângă nivelul artistic impecabil, faptul că textul slav, era urmat de text grecesc paralel pe margine.
Cea mai importantă lucrare a lui D. P. Bogdan, Despre manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Române, 1940, e o completare semnificativă la studiile lui A.I. Iaţimirschii. A făcut împărţirea manuscriselor în patru categorii:
a) manuscrise ce cuprind texte ale Sfintei Scripturi.
b) manuscrise cu texte pentru serviciul divin.
c) manuscrise ce cuprind operele părinţilor şi învăţaţirilor Bisericii Ortodoxe.
d) manuscrise ce cuprind texte de teologie dogmatică şi polemică.
Îl critică puternic pe A. Iaţimirschii pentru ideea acestuia că G. Ţamblac şi G. Uricul ar fi una şi aceeaşi persoană, şi reia argumentele lui K.T. Radcenko şi M. Hruşevschii. În final formulează următoarea concluzia - ,,lucrarea lui Iacimirskij… nu e lucrată metodic şi aceasta în sensul – în primul rînd - că ar fi trebuit să pue la dispoziţia cititorilor numai ceea ce e important, fără ca autorul lucrării să facă studii asupra diferitelor şcoli ortografice, asupra mănăstirilor, personagilor din notele ce însoţesc textele, să colaţioneze diferite texte şi aceasta e tocmai ce nu trebuia de făcut şi a făcut Iacimirskij”.
Alte lucrări de acelaşi autor sunt, Despre daniile romîneşti la Atos, 1941 – se referă şi la câteva manuscrise moldoveneşti de secol XV, donate de Ştefan cel Mare unor mănăstiri atonite, şi Pomelnicul mânăstirei Bistriţa, 1941.
O teză de doctorat cu o preocupare foarte apropiată şi lucrării noastre, a fost susţinută la Bucureşti înainte de al doilea război mondial – Literatura slavă din principatele romîne în veacul al XV-lea, de Ecaterina Şt. Piscupescu. Aceasta a lucrat doar cu fondul de manuscrise de la Biblioteca Academiei din Bucureşti. A împărţit literatura veacului al XV-lea în patru categorii – religioasă (pp. 49-73), populară (pp. 74-116), istorică (pp. 117-122) şi juridică (pp. 123-126). În final a ataşat nouă fotocopii după manuscrise din epocă.
D.P. Bogdan a criticat puternic lucrarea E. Piscupescu, subliniind că aceasta a preluat multe informaţii de la Iaţimirschii, dar fără a le aduce la zi şi fără a consulta lucrările criticilor acestuia. Concluzia lui a fost că lucrarea ei ,,nu suplineşte lipsurile din lucrarea lui Iaţimirschii, privind manuscrisele secolului XV”. În ce măsură criticile lui D.P. Bogdan au fost justificate, vom vedea în capitolul Literatura bisericească slavo-română din secolul al XV-lea, atunci când ne vom opri îndeaproape asupra abordărilor lui A. Iaţimirschii, D.P. Bogdan şi P.P. Panaitescu.
Emil Turdeanu a scris primul studiu complet dedicat manuscriselor din vremea lui Ştefan cel Mare, făcând astfel circumscrierea unui segment din cultura secolului al XV-lea, epocii politice acoperite de domnia voievodului moldovean. Lucrarea a apărut în revista ,,Cercetări Literare”, în anul 1943 şi cuprindea şi 13 planşe. E. Turdeanu a început cu descrierea manuscriselor răzleţe din perioada începutului, doi Apostoli din 1463 şi un Mineu din 1466 şi a încheiat cu manuscrisele de la sfârşitul domniei. Un alt studiu important e cel în limba engleză, din anul 1951, cu titlul de The oldest illuminated Moldavian manuscripts, dedicat manuscrisului moldovenesc aflat la Biblioteca Bodleyană.
Un pas important, pentru istoriografia culturii vechi româneşti, a fost volumul colectiv – ,,Repertoriul monumentelor şi obiectelor de artă din timpul lui Ştefan cel Mare”, 1958. Din această lucrare, în cazul nostru ne interesează contribuţia lui Mihai Berza, Miniaturi şi Manuscrise, pp. 359-371. Au fost descrise toate manuscrisele din epoca lui Ştefan cel Mare, care au fost tratate până în acel moment de istoriografiile românească şi rusă, dar şi manuscrisele găsite în timpul căutărilor mai recente în bibliotecile din Rusia. Legat de numărul manuscriselor moldoveneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, M. Berza a făcut următoarea apreciere:
,,Nu se poate încerca o evaluare măcar aproximativă a numărului manuscriselor copiate în timpul domniei lui Ştefan. Întâmplările tulburi ale veacurilor ce au urmat în istoria Moldovei, incendiile au distrus sau înstrăinat o bună parte din ele. Lipsa de interes pentru o literatură scrisă într-o limbă care din secolul al XVII-lea înainte se înţelegea tot mai puţin, a făcut să se piardă o altă parte poate şi mai însemnată”.
O primă importantă apreciere s-a făcut şi referitor la stilul moldovenesc - ,,Spre deosebire însă de alte domenii artistice, stilul moldovenesc în miniaturistică este constituit încă din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, prin activitatea călugărului Gavriil. În cea de-a doua jumătate a veacului avem de-a face numai cu o serie mai bogată de realizări de valoare, înlăuntrul aceluiaşi stil o dată fixat”.
La doar un an distanţă, a apărut o altă lucrare fundamentală, semnată de P. P. Panaitescu, ,,Manuscrise slave din Biblioteca Academiei Republicii Populare Române”, 1959. A fost pentru prima dată de la A. Iaţimirschii, când un istoric a încercat să facă un catalog atât de cuprinzător al manuscriselor slave. Şi dacă Iaţimirschii a fost nevoit să treacă prin zeci de biblioteci mănăstireşti din Moldova, P.P. Panaitescu a avut majoritatea fondurilor deja centralizate la Biblioteca Academiei.
El a intrat în mai multe polemici unilaterale cu A. Iaţimirschii, datând numeroase manuscrise pe care acesta le apreciase ca fiind de secol XV, în baza limbii şi prezenţei Sfinţilor, ca fiind de XVI, în baza filigranelor. Lucrarea lui Panaitescu s-a dovedit însă a fi incompletă. Din cauza bolii nu a reuşit să finalizeze volumul II, care ar fi cuprins şi o glossă şi nişte explicaţii necesare. Totuşi, acest al doilea volum a apărut în anul 2003, ca urmarea eforturilor depuse de G. Ştrempel şi G. Mihailă, cu titlul Catalogul manuscriselor slavo-române şi slave din Biblioteca Academiei Române. Din manuscrisele descrise, trei sunt moldoveneşti, scrise în secolul al XV-lea, iar altele trei de sfârşit de XV-început de XVI. În încheiere lucrarea cuprinde un indice cronologic (şi pentru volumul I) şi fotocopii după varii filigrane. Considerăm că ar fi interesantă o contrapunere între catalogul lui A. Iaţimirschii şi cel al lui P.P. Panaitescu.
Un catalog mult mai restrâns ca dimensiuni, e cel cu referire la Transilvania, al lui I. Iufu - Manuscrise slave în bibliotecile din Transilvania şi Banat. Din totalul de 98 de manuscrise descrise, unul de la Filiala Bibliotecii Academiei Cluj, şapte de la Biblioteca Universitară Cluj, două de la Biblioteca Episcopiei Ortodoxe Române din Cluj, două de la Episcopia Ortodoxă din Arad, trei de la Biblioteca Mitropolitană Sibiu, în total 15, sunt de secol XV.
Un ultim catalog restrâns e cel al lui Teodor Bojan, Manuscrisele slavone din Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei R.S. Române, 1987. Dintre manuscrisele studiate, patru le consideră de XV – două Liturghiere (dintre care unul scris de ieromonahul Ghervasie de la Putna) şi un Tetraevanghel.
Radu Constantinescu a lucrat în multe arhive din străinătate, rezultatul muncii sale fiind lucrarea Texte româneşti în arhive străine, 1977. Menţionează un manuscris slav, din XV, de la Bistriţa şi Neamţ, găsit în 1973 la Arhivele Centrale de Stat din Moscova. Împarte manuscrisele care se transcriau în mănăstirile moldoveneşti astfel – liturgice; manuale de cântări bisericeşti, culegeri de lecturi biblice pe tot anul; mai rar omiletice şi juridice, iar în mod cu totul excepţional dogmatice şi istorice.
Considera ca fiind foarte important ca cercetătorii să scoată ,,la lumină din aceste manuscrise pe nedrept uitate tot ce e însemnat în sine şi de interes pentru cititorii de astăzi este, socotim, o datorie”.
Peste nouă ani, R. Constantinescu a mai editat o carte – ,,Manuscrise de origine românească din colecţii străine”, în care a făcut o importantă trecere în revistă a manuscriselor româneşti din bibliotecile Moscovei şi pe atunci Leningradului.
Referiri la vechea cultură scrisă românească, apar în multe manuale universitare de literatură, atât din perioada interbelică, cât şi din cea postbelică, în lucrări generale, pe care nu le vom menţiona aici. În cea mai mare parte concluziile din acestea au fost făcute în baza lucrărilor de specialitate ce le-am menţionat mai sus.
Pe fundalul destrămării lagărului socialist, care permitea cercetătorilor români să circule mai uşor în ţările slave răsăritene şi să aibă acces în bibliotecile din acestea, nu neapărat şi prin influenţă directă, a scăzut interesul pentru studiile slave în România, s-a redus simţitor prezenţa în viaţa ştiinţifică a revistei ,,Romanoslavica”, multe proiecte legate de cercetări în bibliotecile din Rusia, nu au mai fost duse la capăt. Sporadic, au mai apărut unele studii legate de cultura românească în secolul al XV-lea.
O ultimă contribuţie asupra căreea ne vom opri, e studiul lui Ştefan S. Gorovei, din anul 2002, Mucenicia Sfîntului Ioan cel Nou. Noi puncte de vedere. În baza analizei istoriografice şi nu numai, pe care o face, autorul a ajuns la concluzia că mutarea moaştelor lui Ioan cel Nou de la Suceava a avut loc în anul 6923 (1415), iar Viaţa a fost scrisă ulterior, ca un adevărat manifest de putere. Ş. Gorovei susţine caracterul definitiv al concluziilor lui Petre Ş. Năsturel. Vom reveni mai jos, în ce-l priveşte pe istoricul rus Iu. Begunov, contestat de Ş. Gorovei, asupra paternităţii lui Grigore Ţamblac în cazul ,,Muceniciei lui Ioan cel Nou de la Suceava”.

Cultura cititului

O zi frumoasă. În sala publicaţiilor periodice de la Biblioteca naţională. Răsfoiesc paginile unui ziar mai vechi pentru o lucrare. Linişte. Brusc se aude un cîntec zgomotos. Pauză. Se aude încă o dată. Tăcere. Mă întorc înapoi. La masa din spate stau două domnişoare. Nu poţi zice că-s urîte, dar nici că-s Ilene Cosînzene.
Da şini mî sună? Îi zice una celeilalte.
Uiti la telefon.
Iată de unde venea sunetul mi-am zis.
Mă întorc umil şi încerc să citesc mai departe. Imediat se aude iar cîntecul pop, pseudoşlagăr altădată. Pauză. Se mai aude odată. ,,Să-i spun să-l dea mai încet?” mă întreb în gînd. Dar clocoteam, nu aş fi putut să i-o zic liniştit, aşa că tac. Mă uit la ceilalţi oameni din sală. Nici unul nu s-a întors. Majoritatea tineri, probabil au şi ei mobile şi nu se simt deranjaţi. Un cercetător în vîrstă răsfoieşte în linişte mai departe revistele ce le avea în faţă.
Tresar a treia oară. De data aceasta parcă m-ar fi zgîriat un motan pe spinare. Şi tot am tăcut. Una din fete a răspuns.
,,Da, venim. Da, o să fim la 12 la Universitate”.
Atunci n-am mai rezistat şi m-am uitat un pic pieziş la ele. N-aveau treabă. Una îi zicea celeilalte – ,,i-am zis c-o să fim la 12”.
Mă uit la ceas. E ora 11.10. Parcă n-a mai rămas atît de mult.
Dar liniştea lecturii nu mi-am mai regăsit-o. Chiar e aşa de greu de dat mobilul pe silenţios? Încă 5 ani în urmă pe cînd eram student şi aveam şi eu mobil, pînă şi al meu, care era destul de simplu, avea opţiuni din cele mai silenţioase. De la simpla aprindere a ecranului în tăcere la un picăit sesizabil pe o rază de un metru, dar care nu deranja pe cei din jur. E atît de greu?
Încerc să citesc mai departe, dar nu mai reuşesc. Chiar să nu existe nici o urmă a bunului simţ? Cînd vezi această obrăznicie în public îţi vine să răcneşti.
Peste cîteva minute s-a mai auzit un telefon. De data asta mai încet, dar l-am auzit de la 5 m. Vorbea o domnişoară drăguţă. Ce folos că îi drăguţă? Parcă nu-i păsa că elemente destul de discrete ale relaţiei ei cu cel de capătul telefonului, transpar şi auzului altora
În aceaşi sala unei altei domnişoare (ce cuvînt fin!) ia sunat mobilul. Se scoală c-a apucata şi începe să ţocăie ca grenadierul afară din sală. Vrînd să ne scutească de zgomot a făcut zgomot de stadion.
Limita imaginabilului avea să o treacă aparent liniştitul cercetător. Ia sunat şi dînsului mobilul de parcă am fi fost la Woodstock!

Pe toţi pereţii Bibliotecii Naţionale e scris că cititorii sunt rugaţi să închidă telefoanele. De fapt situaţia e aceeaşi şi în oricare Bibliotecă din Cluj, dar mare folos din acestea nici acolo nu era. Posibil că într-o bună parte a estului nostru sălbatic e tot aşa. Ce e de făcut? Credeam că la Bibliotecă vin oameni cu cît de cît afinităţi intelectuale. Dar nu-i aşa. Şi la urma urmei toate dialogurile sunt seci şi scurte. Era o certitudine că x vine la universitate, nu! ea trebuie să fie sunată şi să confirme pe telefon. Iar cenţii se duc, deşi din bunul simţ nimic nu mai rămas.

În societate se discută multe probleme. Programe şcolare. Manuale. Se introduc o mulţime de inovaţii inutile. Alte lucruri bune sunt lichidate. Oameni de cultură se zbat pentru una sau alta. Şi ce e cel mai tragic, ce contează dacă va trece respectiva reformă mai mult sau mai puţin păguboasă? Ce contează? Ce-i cărora ea se adresează de-acum sunt pierduţi şi nu din punct de vedere al cunoştinţelor în istorie sau literatură, ci din punctul de vedere al bunului simţ!
Fete pe tocuri care fac paşi de atleţi; fete în rochii de seară ziua în amiază mare; fete care îşi arată buricul în stradă deşi nu e nimic interesant în asta; elevi care fumează pe la colţuri sau chiulesc de la ore (nu trebuie de alergat departe, ci de stat un pic pe lîngă un liceu din centru între orele 8 şi 10 pentru a vedea aceasta); o mulţime de tineri care vorbesc la mobil, dar care parcă spun în 90% de cazuri cîteva formule supra erodate: ,,sună-mă mai tîrziu”, ,,da, acuş vin”, ,,da îs în drum”. O mulţime de gunoi aruncat pe lîngă coşuri. Tineri care nu cedează locul bătrînilor în autobuz sau troleibuz; aceleaşi fete drăguţe discutînd cu ,,fa” şi în limbaj declasat.

Ce e de făcut? Fiindcă nici o critică nu e valabilă dacă nu se aduc soluţii. Ce e de făcut? Lipsa generalizată a bunului simţ, a percepţiei asupra normelor etice, comportamentale şi vestimentare e un semnal de alarmă.
…
Şi totuşi Biblioteca e pentru oameni care citesc, care citesc şi gîndesc. Şi nu poate exista om deştept şi nesimţit. Măsura umanităţii e bunul simţ, după aia vin celelalte!

Anunt carte - librarii

A apărut cartea ,,Drumuri întru regăsirea dragostii” de Nichita,
Chişinău, 2007, 184 p.
Aceasta poate fi procurată în următoarele Librării din Chişinău -
,,Aurora” (str. Puşkin nr. 22),
,,Ciocirlia” (str. Eminescu nr. 50),
,,Andrieş” (str. Nicolae Titulescu nr. 12),
,,Mioriţa” (bul. Moscovei nr. 1/1),
Librăria ,,26” (bul. Mircea cel Bătrîn nr. 10).
,,Ion Creangă” (str. Ion Creangă nr. 72)
,,Speranţa” (str. Sprincenoaia nr. 6/1)
,,Ştiinţa” (str. Puşkin nr. 15)
,,Hipocrat” (str. Maria Cebotari nr. 8a)

Din 10 septembrie 2007 cartea poate fi procurată şi la Librăria ,,Cartea Academica” (bul. Ştefan cel Mare nr. 148).

Deja şi în următoarele Librării ,,PRO NOI” din Chişinău:
1. ,,Alba Iulia” (str. Alba Iulia nr. 23, bl. 1A)
2. ,,Luceafărul” (str. 31 august 1989 nr. 98)
3. ,,Alecu Russo” (str. Alecu Russo nr. 65)
4. ,,PRO NOI” (bul. Dacia nr. 35, bl. 1)
din oraşul Cahul - ,,PRO NOI” (Piaţa Independenţei nr. 1 (în incinta Universităţii de Stat din Cahul)
din oraşul Ungheni - ,,PRO NOI” (str. Naţională nr. 27)
din or. Drochia - ,,PRO NOI” (str. Independenţei nr. 13)
din or. Soroca - ,,PRO NOI” (str. Ştefan cel Mare nr. 27)
din or. Făleşti - ,,PRO NOI” (str. Ştefan cel Mare nr. 58)

Din luna octombrie şi la Librăria PROMETEU S.A. din Bălţi

Lectură plăcută!

Republica Moldova şi Organizaţiile internaţionale:

Anul 1991
9 noiembrie. Au fost publicate observaţiile Guvernului R. Moldova referitor la ,,Tratatul de colaborare economică” şi Hotărîrea Guvernului (semnată de prim-ministrul Valeriu Muravschi) referitor la ,,Tratatul Comunităţii Economice a statelor independente a fostului URSS”.
20-21 decembrie. La Alma-Ata în Kazahstan a avut loc reuniunea reprezentanţilor a 11 state foste sovietice. Din delegaţia moldoveană au făcut parte – M. Snegur, N. Ţîu, I. Costaş, viceministrul economiei naţionale Andrei Cheptene, ministrul-adjunct al finanţelor Valeriu Chiţan ş.a. Înainte de reuniune, M. Snegur, a declarat - ,,Moldova va participa ca membru plenipotenţiar la reuniunea de la Alma-Ata, întrucît ,,Acordul de la Mensk” are la bază o concepţie care diferă radical de cea de la Novo-Ogariovo. Aici dispare Centrul cu structurile sale anchilozate”.
Conducătorii celor 11 republici ex-sovietice (nu au participat Ţările Baltice şi Geor-gia) au semnat ,,Declaraţia de la Alma-Ata”.
30 decembrie. La Mensk a avut loc reuniunea statelor succesoare a URSS; tratativele au durat 8 ore. Pe ordinea de zi au fost 10 chestiuni. Au fost adoptate 15 texte, printre care acordul privind forţele strategice, forţele convenţionale, instanţele superioare ale Comunităţii şi dreptul fiecărei republici de a dispune de o parte a bunurilor din străinătate ale fostei URSS.
Rusia a recunoscut dreptul fiecărui stat participant de a soluţiona problemele militare pe baza propriilor sale legi. În ce priveşte forţele armate şi trupele de grăniceri, Ucraina, Azerbaidjan şi Moldova au avut o poziţie separată. Pînă la urmă au obţinut dreptul de a avea armată proprie.
31 decembrie. Regatul Danemarcei a recunoscut R. Moldova.

Anul 1992
31 ianuarie. Preşedintele M. Snegur a participat la Reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial de la Davos (Elveţia).
3 februarie. ONU a anunţat că R. Moldova i-a prezentat o cerere oficială de aderare.
Premierul V. Muravschi s-a întîlnit cu Daniel Donovan, conducătorul grupului de experţi, care a declarat că ,,procesul de tranziţie al republicii la economia de piaţă va fi dificil şi de durată”.
10 februarie. James Baker, secretarul de Stat al SUA, s-a aflat în vizită la Chişinău. A declarat - ,,Dorim cu toţii să vedem Moldova ca membru CSI”. Tot atunci un avion militar american ,,Hercules” C-141, a adus 14 tone de medicamente ca ajutor umanitar.
14 februarie. La Mensk a avut loc reuniunea conducătorilor de stat din CSI. Preşedintele M. Snegur a declarat printre altele că ,,Moldova îşi rezervă dreptul de a-şi crea armată naţională”.
26 februarie. La Helsinki, în prezenţa preşedintelui finlandez, Preşedintele M. Snegur a semnat ,,Actul final de la Helsinki”.
2 martie. Republica Moldova a devenit membră ONU. Preşedintele M. Snegur a ţinut un discurs (conform protocolului) la New-York.
10 martie. R. Moldova a devenit membru al Consiliului de Cooperare Nord Atlantic.
20 martie. La reuniunea de la Kiev şefii de state din CSI au discutat 17 probleme.
28 martie. Decretul Preşedintelui privind starea excepţională pe întreg teritoriul Moldovei.
12 august. Premierul A. Sangheli s-a aflat la Washington unde a semnat statutul FMI.
Din cauza războiului din zonă s-au refugiat 108 mii de persoane, din care 51.000 în partea dreaptă a Nistrului, iar 57.000 în Ucraina.
1-5 septembrie. Vizita Preşedintelui M. Snegur în Elveţia. 4 septembrie. Întîlnire cu Michael Blackwell reprezentantul permanent al Fondului Monetar Internaţional (FMI), care îşi propunea să facă o riguroasă trecere în revistă a necesităţilor republicii în asistenţă tehnică, în restructurarea sistemului bancar şi statistic, conform sistemului internaţional.
10 septembrie. Preşedintele M. Snegur l-a primit pe Adam Daniel Rotfeld, reprezentantul personal al Preşedintelui OSCE, care apoi s-a deplasat la Tighina şi Tiraspol.
Început octombrie. A. Sangheli a semnat la Washington documentele de aderare la Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. A făcut o vizită la New York, iar la întoarcere a trecut prin Nürnberg.
29-30 octombrie. La Tokyo a avut loc conferinţa dedicată coordonării procesului de acordare de asistenţă către Noile State Independente.

Anul 1993
22 ianuarie. La Mensk a avut loc întîlnirea la vîrf a şefilor de stat din CSI. S-au discutat 13 chestiuni, inclusiv situaţia social-politică din Tadjikistan. În final a fost adoptată o ,,Declaraţie” în care se sublinia necesitatea păstrării relaţiilor economice şi a integrării economice între statele CSI.
4 februarie. FMI a acordat primul credit în valoare de 19 milioane dolari SUA, R. Moldova, pentru importul de cereale.
14 februarie. Parlamentul României (cele două camere reunite) a adoptat un ,,Apel către parlamentele statelor CSCE”, punînd problema deţinuţilor de la Tiraspol.
19-20 martie. Doamna Catherine Lalumiere, Secretarul General al Consiliului Europei, s-a aflat la Chişinău.
31 martie. Preşedintele Parlamentului P. Lucinschi a avut o întîlnire cu delegaţia BIRD (Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare), condusă de Wafic Grans. Timp de o săptămînă aceasta delegaţie a studiat situaţia economică din republică şi a clarificat domeniile pentru acordarea creditelor.
10 aprilie. A fost constituit Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova (înregistrat la 23 aprilie).
16 aprilie. La Mensk a avut loc şedinţa extraordinară (cu uşile închise) a şefilor de state din CSI.
19-20 aprilie. La Chişinău s-a aflat Catherine Lalumiere, Secretarul General al Consiliului Europei. În cadrul întrevederii cu Preşedintele M. Snegur, aceasta a declarat - ,,nimeni în Europa nu doreşte reeditarea evenimentelor din fosta Iugoslavie” şi că ,,Ne vom adresa Rusiei să dea dovadă de bunăvoinţă”.
19 aprilie. Premierul A. Sangheli s-a aflat la Washington unde a avut o întîlnire la sediul FMI.
20 aprilie. Ministrul moldovean de Externe, Nicolae Ţîu, a depus cererea de aderare la Consiliul Europei.
6 mai. ,,Moldova Suverană” a citat o declaraţie a lui Winston Temple, şeful biroului din Moldova al PNUD, din care reţinem că în Moldova s-au investit prin Guvern, 100 milioane dolari SUA şi prin întreprinderi mixte, 54 milioane dolari SUA.
7 mai. A fost semnat Memorandumul care reglementa activitatea Misiunii OSCE în republica noastră, cu Timothy A. Williams (şeful misiunii).
11 mai. A fost semnat acordul cu privire la primul proiect de asistenţă acordat de PNUD Republicii Moldova, în scopul pregătirii specialiştilor pentru elaborarea programelor eficiente şi competitive, necesare republicii pentru relaţiile cu PNUD şi alte organizaţii internaţionale. Părţile au fost reprezentate de A. Cheptene, ministrul Relaţiilor Economice Externe şi Rheinhard Hemke, Director al Departamentului pentru Europa şi CSI al PNUD.
14 mai. La Moscova a avut loc reuniunea extraordinară a CSI. A doua zi, în 15 mai, M. Snegur a discutat cu B. Elţin despre aplicarea ,,Convenţiei moldo-ruse” din 21 iulie 1992.
20 mai. Preşeidntele M. Snegur a trimis un mesaj Secretarului General al ONU Boutros Ghali, despre procesul deţinuţilor de la Tiraspol.
4 iunie. O delegaţie FMI s-a aflat la Chişinău.
25 iunie. M. Snegur s-a întîlnit cu J. Walters, şeful misiunii Băncii Mondiale.
15 iulie. Preşedintele M. Snegur s-a întîlnit cu delegaţia Comisiei pentru Afaceri Civile a Adunării Parlamentare a Atlanticului de Nord.
2 august. Experţii Băncii Mondiale s-au întîlnit la Chişinău cu Prim-ministrul A. Sangheli. Un credit de 60 milioane dolari SUA era gata să fie acordat.
4 august. În şedinţa extraordinară a Parlamentului, 162 de deputaţi au votat pentru aderarea la CSI, 22 contra, 4 au avut buletinele nevalabile, iar 91 nu au participat la votare. Numărul de voturi ,,pro” a fost insuficient, ceea ce a amînat aderarea R. Moldova la această structură regională.
10 august. Au fost reluate şedinţele extraordinare ale Parlamentului. Preşedintele M. Snegur insista asupra aderării la CSI.
11 august. Reprezentanţii BERD s-au întîlnit cu Prim-ministrul A. Sangheli şi au promis acordarea unui credit de 40 milioane de dolari SUA pentru sectorul energetic.
23 septembrie. Preşedintele M. Snegur a participat la reuniunea şefilor de state din CSI la Moscova.
1 octombrie. Fondul Monetar Internaţional a aprobat un credit de 32 milioane pentru Republica Moldova.
Parlamentul Republicii a respins ,,Acordul de aderare la CSI”.

Anul 1994
13-16 martie. Preşedintele Mircea Snegur s-a aflat la Bruxelles. În 14 martie s-a întîlnit cu regele Belgiei Albert al XI-lea. În 16 martie a semnat Documentul-Cadru al ,,Parteneriatului pentru Pace” şi a avut o întîlnire cu Manfred Woerner, secretarul general al NATO.
Guvernului Moldovei i s-a acordat de către Banca Mondială un împrumut de 60 de milioane de dolari SUA pentru susţinerea programului de reforme economice.
8 aprilie. Parlamentul a ratificat ,,Acordul cu privire la crearea Uniunii Economice” (în cadrul CSI).
14-15 aprilie. O delegaţie moldoveană în frunte cu Preşedintele M. Snegur s-a aflat la Moscova. La 15 aprilie a fost semnat ,,Actul de aderare la CSI”, mai puţin aspectele ce ţineau de securitatea colectivă şi colaborarea politico-militară.
19 mai. ONU şi-a inaugurat Reprezentanţa în R. Moldova.
16-19 iunie. Preşedintele M. Snegur s-a aflat la reuniunea de la Crans-Montana (Elveţia), unde s-a discutat despre tranziţia la economia de piaţă în cazul statelor central şi est europene.
17 iulie. Loic Bouvard, Preşedintele Adunării Parlamentare a Atlanticului de Nord, s-a aflat la Chişinău.
26 şi 27 august. Ploile torenţiale şi furtunile puternice au lovit raioanele Hînceşti, Orhei, Străşeni, Teleneşti, Comrat, Vulcăneşti, Cimişlia, Floreşti, Glodeni, Soroca, Ungheni, or. Orhei şi Stînga Nistrului. Au fost găsite 30 de cadavre, din care 24 în raionul Hînceşti – satul Călmăţui – 18, satul Cărpineni – 4 morţi – şi 4 în raionul Străşeni. Au fost inundate 1511 case, din care 291 distruse total. Numai în satul Dancu (r. Hînceşti) din 506 case, 118 au fost grav avariate, iar 31 deteriorate de tot.
28 august. A fost zi de doliu naţional. În biserici s-au oficiat servicii divine pentru cei care şi-au pierdut viaţa în calamităţile naturale.
Preşedintele M. Snegur a trimis telegrame în care cerea ajutor - ONU, Consiliului Europei, Comisiei Europene, CSCE, Cancelarului german H. Kohl.
30 septembrie. Preşedintele M. Snegur a ţinut un discurs la Asambleea Generală a ONU.
22 octombrie. Wilhelm Heynek, secretarul general al CSCE a vizitat Chişinăul.
4 noiembrie. La Chişinău a sosit Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Boutros Boutros-Ghali.
28 noiembrie. La Bruxelles, Preşedintele M. Snegur a semnat ,,Acordul de Parteneriat şi Cooperare cu Comunitatea Europeană”.
5 decembrie. Preşedintele M. Snegur a participat la reuniunea CSCE de la Budapesta, unde a avut şi o întrevedere cu Preşedintele român Ion Iliescu.
În anul 1994 pagubele provocate complexului agroindustrial de calamităţile naturale s-au ridicat la 1 miliard 422 milioane lei, printre acestea numărîndu-se şi cele 125 mii ha culturi cerealiere, 8 mii ha de lucernă, 3 mii ha de culturi leguminoase, lichidarea a peste 43 mii ha livezi şi a 23 mii ha viţă de vie. Producţia globală agricolă a scăzut cu 26 %, cea a cărnii cu 15 %, cea a laptelui cu 13 % ş.a.

Anul 1995
11 ianuarie. Prim-ministrul A. Sangheli a primit o delegaţie a Consiliului Europei, din care făceau parte – David Atkinson, Geza Jeszenski, Josette Durrieu, Jordi Selc-Tura, Jean Sallinger.
10-12 februarie. La Alma-Ata a avut loc summitul CSI la care a participat şi M. Snegur.
23 februarie. M. Snegur, P. Lucinschi şi A. Sangheli s-au întîlnit cu Miguel Angel Martinez preşedintele APCE.
11 martie. Premierul A. Sangheli a participat la Conferinţa Mondială pentru Dezvoltare Socială de la Copenhaga (sub egida ONU).
18 martie. Premierul A. Sangheli a participat la Paris la Reuniunea Grupului Consultativ al ţărilor donatoare pentru R. Moldova.
14-15 aprilie. M. A. Martinez, Preşedintele APCE, s-a aflat în a doua sa vizită la Chişinău.
27 iunie. Preşedintele Parlamentului P. Lucinschi a ţinut un discurs în faţa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, promiţînd că ,,Moldova va deveni un partener constructiv”.
13 iulie. Republica Moldova a devenit membră a Consiliului Europei. La ceremonia de aderare au participat Primul-ministru A. Sangheli, Preşedintele Parlamentului D. Moţpan şi Ministrul Afacerilor Externe M. Popov.
1 noiembrie. La Chişinău s-a ţinut a VI-a reuniune a ţărilor participante la Cooperarea Economică la Marea Neagră.

Anul 1996
19 ianuarie. La Moscova a avut loc reuniunea şefilor de stat din CSI. Preşedinţii Federaţiei Ruse, Republicii Moldova şi a Ucrainei (L. Kucima), au făcut o ,,Declaraţie comună privind reglementarea politică urgentă a conflictului transnistrean”.
10-12 februarie. A fost perfectat ,,Memorandumul R. Moldova-Banca Mondială”, prin care Moldovei urmau să i se acorde 200-300 milioane de dolari SUA pentru trei ani.
29 februarie. La Chişinău a avut loc 1-a Reuniune a Comitetului Mixt de Cooperare între R. Moldova şi U. Europeană. Din partea moldoveană au participat – A. Sangheli, A. Cheptine (copreeşdintele Comitetului), Tatiana Lapicus, Ion Bulgac, M. Lupu, Ion Căpăţînă (viceministru de Externe), A. Andrieş (Preşedintele AŞM), M. Popov, Tudor Botnaru (ambasadorul R. Moldova în Belgia). A doua zi, de 1 martie, A. Cheptine şi Klaus Schneider au ţinut o conferinţă de presă.
18 mai. Preşedintele M. Snegur a participat la summitul CSI de la Moscova. Acolo a avut şi o întrevedere cu Preşedintele rus B. Elţin.
31 septembrie. Premierul A. Sangheli a participat la şedinţa anuală a donatorilor Băncii Mondiale şi FMI, care şi-a ţinut lucrările la Washington.
26 octombrie. La Chişinău a fost semnat ,,Acordul creditar între Guvernul Moldovei şi Banca Mondială”.
În anul 1996 relaţiile economice au fost în continuare predominant cu statele CSI. Ţărilor CSI le reveneau 68,3% din exporturile Moldovei şi 60,9% de importuri. Aceasta se datora în cea mai mare parte Rusiei care deţinea în exportul Moldovei 53,9% din total, şi 50% din importuri.

Anul 1997
10-11 februarie. J. Solana, Secretarul General al Alianţei Nord Atlantice, a efectuat o vizită de documentare în Republica Moldova.
28 martie. Reuniunea şefilor de state CSI la Moscova. Au fost luate două decizii importante – crearea Comitetului pentru reglementarea conflictelor din ţările membre (în frunte cu Victor Cernomîrdin) şi aprobarea Concepţiei dezvoltării economice internaţionale a Comunităţii. Petru Lucinschi a avut întrevederi cu omologii săi din Georgie, Azerbaidjan, Kazahstan şi Turkmenistan – E. Şevaenadze, Gh. Aliev, N. Nazarbaev şi, respectiv, Saparmurat Niazov.
31 martie. Preşedintele P. Lucinschi a ţinut o conferinţă de presă la Chişinău. A spus că au fost discutate 3 grupuri de probleme: a) ce ţineau de politica integraţionistă în CSI; b) reglementarea conflictelor din Abhazia, Tadjichistan şi Moldova; c) ce ţin de desemnarea cadrelor în vederea creării unor comitete în CSI. A menţionat că spre sfîrţitul anului 1997 se aştepta să fie stopat declinul economic din ,,ţara noastră”.
12-13 aprilie. La Londra a avut loc reuniunea anuală a BERD. La aceasta au participat prim-ministrul I. Ciubuc, viceministrul I. Guţu, ministrul finanţelor V. Chiţan, viceguverantorul Băncii Naţionale Dumitru Ursu.
8 mai. La Moscova a fost semnat ,,Memorandumul privind principiile de normalizare a relaţiilor între Chişinău şi Tiraspol” şi a fost făcută ,,Declaraţia comună” a Preşedinţilor Federaţiei Ruse, Ucrainei (state garante) şi OSCE. Varianta unei confederaţii era exclusă. P. Lusinschi a pus problema creării vămilor comune moldo-ucrainene la hotarul cu Ucraina. Textul Memorandumului a fost publicat abia în 24 mai 1997.
15-16 mai. U.E. şi trei state asociate ei – Cipru, Islanda şi Norvegia – au salutat ,,Memorandumul” din 8 mai 1997.
21 mai. Premierul I. Ciubuc a negociat la Washington cu reprezentanţii Băncii Mondiale asupra ,,Memorandului de ajustare structurală a economiei naţionale”. Au fost prevăzute 35 de milioane de dolari pentru R. Moldova în luna iunie.
13 septembrie. Banca Mondială a aprobat creditul de 45 milioane de dolari SUA pentru R. Moldova şi un împrumut de 55 milioane pentru ajustările din economie.
29 septembrie. P. Lucinschi l-a primit pe noul şef al Misiunii OSCE – John M. Evans, însoţit de Simon Cerkezişvili, şeful adjunct al Misiunii OSCE; la întîlnire a participat şi A. Ţăranu, consilier prezidenţial cu misiuni speciale.
1 octombrie. P. Lucinschi l-a primit pe Karsten Petersen, reprezentantul Preşedintelui în exerciţiu al OSCE, care a declarat că perspectivele reglementării definitive (a problemei transnistrene) inspirau optimism.
9 octombrie. La Bişkek a avut loc Consiliul şefilor de guvern din ţările membre CSI.
10 octombrie. La Strasbourg a avut loc Reuniunea la nivel înalt a Consiliului Europei, la care au participat 44 lideri de state. Leni Fischer, Preşedintele APCE şi Daniel Tarschys, Secretarul general al CE au apreciat eforturile pentru reglementarea paşnică a diferendului transnistrean. P. Lucinschi a avut întrevederi cu E. Constaninescu, A. Kwasniewski, J. Santer, G. Horn (Prim-ministrul maghiar), cu Preşedinţii Ucrainei, Azerbaidjanului, Georgiei, cu prim-ministrul olandez Wim Kok.
22-23 octombrie. La Chişinău s-a desfăşurat summitul CSI.
31 octombrie. La Palatul Republicii a avut loc ceremonia de prezentare a proiectului terminalului de produse petroliere pe care Compania mixtă moldo-elenă a început să-l realizeze. La aceasta au asistat reprezentanţi ai Guvernului moldovean şi BERD, oameni de afaceri şi bancheri de la Banca Naţională a Greciei. Terminalul construit urma să aibă capacitatea de 2,1 milioane t metrice de compustibil pe an.
11-12 decembrie. La Chişinău s-a desfăşurat a X-a sesiune a APCEMN – Adunarea Parlamentară a ţărilor riverane la Marea Neagră.
În anul 1997 datoria externă ajunsese la 1,2 miliarde dolari SUA şi constituia 60 % din PIB (pe cînd în 1993 aceasta era 20 % din PIB). 69,6% din exportul moldovean a fost îndreptat spre ţările CSI, iar importul din acestea a fost de 51,6%. Partenerul principal a rămas în continuare Rusia cu 58,2% din export şi 28,5% din importul Moldovei.

Anul 1998
26-27 ianuarie. La invitaţia Preşedintelui Comisiei Europene, J. Santer, P. Lucinschi s-a aflat în vizită în Belgia. Printre personalităţile cu care a avut întrevederi au fost Regele Albert al II-lea, Primul-ministru belgian Jean-Luc Dehaene, Secretarul General al NATO J. Solana, Secretarul General al Consiliului Europei Jose Cutillera şi cu J. Santer.
7 mai. Boris Berezovschi, noul Secretar Executiv al CSI, s-a întîlnit cu P. Lucinschi la Chişinău şi s-a arătat interesat de dinamizarea relaţiilor economice între statele CSI.
13 mai. Roger Grawe, Directorul Departamentului Băncii Mondiale pentru Cehia, Ungaria, Slovacia, Slovenia şi Moldova a fost în vizită de lucru la Chişinău. A declarat că în următoarele ,,4-5 luni se va negocia o nouă strategie de asistenţă”.
15 mai. Preşedintele P. Lucinschi l-a primit pe Federico Mayor, Directorul UNESCO, în audienţă. Apoi acesta s-a întîlnit cu parlamentarii, ministrul de Externe Tăbăcaru şi a întreprins o vizită la Universitatea de Stat.
16-18 mai. La Chişinău s-a desfăşurat forumul internaţional - ,,Pentru cultura păcii şi un dialog al civilizaţiilor, împotriva unei culturi a războiului”, cu participanţi din 36 de ţări. Din spaţiul CSI a fost prezent scriitorul kîrgîz Cinghiz Aitmatov, Moldova a fost reprezentată de scriitorii I. Druţă şi M. Cimpoi.
3 iunie. Mitropolia Basarabiei a depus la CEDO o plîngere împotriva Republicii Moldova. Aceasta a fost înregistrată în 26 ianuarie 1999.
29 iunie. Hugues Mingorelli, şeful structurii UE pentru relaţiile cu Ucraina, Belarus şi Moldova, s-a aflat în vizită la Chişinău. A făcut constatarea că în 8 ani R. Moldova a primit 126 milioane ECU suport financiar de la CE/UE.
30 iunie. Preşedintele P. Lucinschi l-a primit pe Secretarul General al OSCE Giancarlo Aragona.
1 iulie. A intrat în vigoare ,,Acordul de parteneriat şi cooperare dintre Moldova şi Comunitatea Europeană”.
1-2 iulie. La Chişinău s-a desfăşurat seminarul OSCE - ,,Relaţiile dintre autorităţile centrale şi cele regionale”.
8 septembrie. La Baku a avut loc Conferinţa internaţională despre coridorul de transport Europa-Caucaz-Asia. În final a fost semnat ,,Acordul privind transportul internaţional”. Reprezentantul Moldovei, P. Lucinschi, a avut întrevederi cu preşedinţii Turciei, Ucrainei, Azerbaidjanului şi României.
24 septembrie. Preşedintele P. Lucinschi a ţinut un discurs la Asambleea Generală a ONU la New-York.
28 septembrie. Secretarul General al NATO, Javier Solana s-a aflat în vizită la Chişinău unde s-a întîlnit cu P. Lucinschi, D. Diacov, I. Ciubuc. Într-un interviu acordat înainte de venire, J. Solana a apreciat - ,,Păşind într-un nou secol, putem include R. Moldova printre partenerii şi prietenii noştri”.
17 noiembrie. B. Berezovschi, Secretarul Executiv al CSI, l-a vizitat pe P. Lucinschi, cu care a discutat despre reforma CSI..
4 decembrie. Preşedintele P. Lucinschi a avut o întrevedere cu Doamna Josette Durrieu, vicepreşedintele APCE
18 decembrie. BERD a acordat un credit de 8 milioane de dolari SUA pe 5 ani, pentru redresarea sectorului financiar.
Partenerii economici principali în anul 1998, au rămas în continuare statele CSI. Acestora le-a revenit 67,9% din exportul moldovean şi 43,0% din import. Rusia avea o poziţie deosebită şi în continuare, prin 53,3% din exportul Moldovei şi 22,8 % din importul acesteia.

Anul 1999
Ianuarie. Cabinetului de miniştri i-a parvenit decizia Consiliului Directorilor Executivi ai FMI care a probat transferul pentru R. Moldova a unei noi tranşe de 35 milioane dolari SUA din cadrul memorandumului ,,Extend Fund Facility”.
13-15 ianuarie. Preşedintele P. Lucinschi, însoţit de I. Sturza (viceprim-ministru), N. Tăbăcaru (ministrul Afacerilor EXterne), A. Arapu (ministrul Finanţelor), V. Bulgari (ministrul Agriculturii şi Industriei de Prelucrare), însoţiţi de un grup de oameni de afaceri, au efectuat o vizită de lucru în Elveţia. P. Lucinschi a avut întrevederi cu Ruth Dreyfuss, Preşedintele Confederaţiei Elveţiene, cu 14 consilieri federali. A vizitat sediile OMC, Centrului de Comerţ Internaţional, Organizaţiei Mondiale pentru proprietatea intelectuală, Clubul diplomatic de la Geneva, s-a întîlnit cu Directorul oficiului ONU din Geneva.
8 februarie. Miniştrii de finanţe ai UE au hotărît acordarea unui credit de 15 milioane EURO R. Moldova.
12 februarie. Ion Căpăţînă, ambasadorul plenipotenţiar şi extraordinar al R. Moldova în Regatul Belgiei, a înmînat lui Jacques Santer (Comisia Europeană) scrisorile sale de acreditare în calitate de reprezentant al R. Moldova la UE.
24-25 februarie. Doamna Helle Degn (Danemarca), Preşedintele Adunării Parlamentare a OSCE, a declarat la Chişinău, că OSCE vedea soluţionarea problemei transnistrene doar prin respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Moldovei, prin elaborarea şi adoptarea unui statut special pentru Transnistria. A avut o întrevedre cu P. Lucinschi, D. Diacov şi N. Tăbăcaru, apoi a plecat la Tiraspol unde s-a întîlnit cu generalul rus Valeri Evnevici, comandantul GOTR. P. Lucinschi a lansat ideea ,,unui micro-Rambouillet”, adică un document OSCE pentru sancţionarea conflictelor de natură separatistă.
24 martie. Delegaţia BERD (în frunte cu Thomas Mayer, director regional pentru R. Moldova) l-a vizitat pe P. Lucinschi şi şi-a arătat interesul pentru privatizarea ,,Moldtelecom”.
29 martie. La invitaţia Comisiei Europene, Prim-ministrul I. Sturza şi ministrul Afacerilor Externe N. Tăbăcaru s-au deplasat la Bruxelles pentru a discuta posibilitatea acordării unui credit de 15 milioane de dolari SUA. Printre oficialii cu care s-au întîlnit a fost Hans Van Den Brock, Comisarul European pentru Relaţii Externe.
1-2 aprilie. La Moscova s-a desfăşurat reuniunea şefilor de state din CSI. Moldova a fost reprezentată de P. Luscinschi, însoţit de A. Muravschi, N. Tăbăcaru, A. Arapu. Înafara agendei oficiale, P. Lucinschi a întreprins o vizită la Academia de Ştiinţe Sociale a Federaţiei Ruse, apoi s-a întîlnit cu Evgheni Primakov cu care a discutat despre necesitatea reeşalonării datoriilor R. Moldova, inclusiv pentru gaze. A urmat o întrevedre a lui I. Sturza cu Vadim Gustov.
S-a stabilit că la data de 9 aprilie la Kiev urmau să se întîlnească Preşedinţii Moldovei, Ucrainei şi Prim-ministrul rus.
14 aprilie. I. Sturza a declarat în interviul publicat în Moldova Suverană că ,,Opţiunea primordială a Cabinetului este integrarea europeană, nu CSI”.
16 aprilie. P. Lucinschi s-a întîlnit cu Mark Medish, asistent al secretarului Trezoreriei SUA, aflat în vizită de documentare în R. Moldova. A arătat disponibilitatea de a susţine R. Moldova în OMC şi în dialog cu organismele financiare internaţionale.
21-27 aprilie. P. Lucinschi, N. Tăbăcaru şi V. Pasat, însosiţi de ambasadorul RM în SUA – Ceslav Ciobanu, au participat la summit-ul jubiliar al NATO în SUA. P. Lucinschi s-a întîlnit cu M. Albright care a evidenţiat succesele republicii în promovarea reformelor din economie şi în special în agricultură; a efectuat o vizită în oraşul Raleigh din Carolina de Nord; a participat la summitul GUAM; a avut o întrevedere cu senatorul Patrick Leathy.
17 mai. Iuri Iarov, Secretarul Executiv, Preeşdintele Comitetului Executiv al CSI a venit la Chişinău unde s-a întîlnit cu D. Diacov însoţit de V. Voronin (Preşedintele Grupului parlamentar moldovenesc în Adunarea interparlamentară a CSI). O altă întrevedere a fost cea cu I. Sturza, la care s-a convenit că pînă la următoarea şedinţă a şefilor de stat şi de guvern CSI, Secretariatul va pregăti proiectul de creare a zonei de comerţ liber.
Iunie. În Parlament se discuta despre privatizarea Tutun CTC şi Tirex Petrol.
9 iunie. D. Diacov a avut o întrevedere cu Shigenits Sugisaki, adjunctul directorului manager al FMI. A urmat o masă rotundă convocată de F. Wolf cu titlul Strategii pentru facilitarea tranziţiei economice a Molodvei, la care au participat şi James Madison şi George Maison.
17-18 iunie. La Palatul Republicii a avut loc a 22-a Conferinţă a Miniştrilor Europeni ai Justiţiei din 41 state europene. Şeidnţa a fost deschisă de Hans Christian Kruger, Secretarul General adjunct al Consiliului Europei şi de P. Lucinschi.
21 iunie. P. Lucinschi s-a întîlnit cu noul şef al Misiunii OSCE în R. Moldova – William Hill, însoţit de fostul şef al misiunii – John Evans.
În aceeaşi zi P. Lucinschi l-a primit pe Jacques Diouf, Directorul Genral al Asociaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură.
24 iunie. P. Lucinschi a ţinut discurs la a III-a parte a sesiunii ordinare din 1999 a APCE.
29-30 iulie. P. Lucinschi a participat la Sarajevo la reuniunea de vîrf consacrată lansării Planului de Stabilitate pentru Sud-Estul Europei, fiind însoţit de N. Tăbăcaru, Iurie Pînzaru (consilier prezidenţial în probleme de politică externă), Ion Căpăţînă (ambasadorul RM în Regatul Belgiei). A avut întrevederi cu Valdas Adamkus şi cu A. Kwasniewski. A doua zi aa vut întrevederi cu J. Chirac, B. Clinton, M. Ahtisaari (Preşedintele Adunării), B. Hombach, M. Albright.
10-11 septembrie. Preşedintele P. Lucinschi a participat la Ialta la reuniunea şefilor de stat şi de guvern ,,Cooperarea de la Marea Baltică la Marea Neagră: spre o Europă unită a secolului XXI fără linii de demarcaţie” (în total au fost 24 delegaţii naţionale şi şapte organizaţii internaţionale). Preşedintele Finlandei, Martti Ahtisari a declarat că UE intenţiona să contribuie la soluţionarea problemei transnitrene. ,,Finlanda intenţionează să delege în Moldova trei persoane cu funcţii de răspundere din UE. Moldova nu a fost uitată de noi”.
13-17 septembrie. Premierul I. Sturza şi primvicepremierul de Externe, Iurie Leancă, s-au aflat la Paris. Au avut întîlniri cu prim-ministrul Lionel Jospin, cu Ministrul francez pentru Afaceri Europene P. Moscovici, care a zis că R. Moldova trebuie să pună în aplicare toate prevederile APCE şi că ,,nu există nici o poartă închisă”. Primul pas de integrare în UE îl constituie intrarea în OMC. Oficialii francezi au asigurat că Franţa va susţine multilateral R. Moldova.
28 septembrie. Ion Sturza s-a întîlnit cu Timmo Summa, director de departament la Comisia Europeană, care a reafirmat disponibilitatea Comisiei Europene de a interveni mai hotărît în aplanarea conflcitului din Transnistria.
8 octombrie. I. Sturza a reprezentat R. Moldova la Şedinţa şefilor de guvern din CSI la Ialta, unde s-a apreciat că volumul comerţului reciproc s-a redus cu 37,2% în lunile ianuarie-iunie 1999.
12 octombrie. Preşedintele P. Lucinschi s-a întîlnit la Chişinău cu delegaţia Parlamentului European pentru relaţiile cu Ucraina, Belarus şi Republica Moldova, condusă de Jan Marinus Wiersma (copreşedintele Comitetului parlamentar de cooperare UE-RM), care a arătat disponibilitatea UE de a extinde colaborarea cu ţara noastră.
19 noiembrie. La summitul OSCE de la Istambul, Federaţia Rusă s-a obligat să retragă trupele şi armamentul din estul Republicii Moldova pînă la 5 octombrie 2002.
5-7 decembrie. La Chişinău s-a aflat în vizită Preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Lordul Russel-Johnston.
În anul 1999, 54,7 % din exportul şi 41,3 % din importul Moldovei a revenit ţărilor CSI; partea Rusiei a scăzut simţitor – 41,3 % din export şi 23,7 % din import. Printre cauzele ce pot fi invocate e şi criza economică din Rusia în august 1998.

Anul 2000
Moldova urma să achite 81,3 mln. dolari SUA datorie externă.
20 ianuarie. R. Growe, Directorul regional al Băncii Mondiale, s-a întîlnit cu Petru Lucinschi. A declarat că va fi trimisă o comisie de experţi care va găsi în comun cu partea moldoveană, modalităţi optime privind impulsionarea procesului de privatizare a SA ,,Moldtelecom”.
24 ianuarie. Preşedintele P. Lucinschi s-a întîlnit cu V. Putin la Moscova, apoi a participat la reuniunea informală a şefilor de state din CSI. A doua zi s-a desfăşurat summitul propriu-zis în cadrul căruia delegaţia moldoveană nu a participat la discutarea chestiunilor de ordin politic şi militar. Pentru prima dată din delegaţia moldoveană au făcut parte şi reprezentanţi ai administraţiei transnistrene. S-a discutat şi despre crearea unei Zone de Comerţ Liber în cadrul CSI.
Premierul D. Braghiş s-a aflat la Bruxelles unde s-a întîlnit cu J. Solana. Oficialii UE au arătat că exista perspectiva asocierii R. Moldova la UE.
10-11 februarie. Secretarul General al NATO, Lordul Georges Robertson, s-a aflat în vizită la Chişinău. S-a întîlnit cu Preşedintele P. Lucinschi, cu parlamentarii şi cu premierul. A declarat - ,,Moldova este şi va rămîne o ţară foarte importantă în arhitectura securităţii pe care o construim în Europa de Sud-Est”.
16 februarie. R. Haas a declarat că negocierile cu Guvernul moldovean s-au încheiat şi că pentru anul 2000 era prevăzut un buget de austeritate şi privatizări. A menţionat posibilitatea acordării din 31.III a unui credit de 35 milioane de dolari.
29 februarie-3 martie. Delegaţia parlamentară a CSCE s-a aflat în vizită de documentare în R. Moldova.
21-22 martie. La Kiev a fost organizată o conferinţă internaţională în problema reglementării conflictului transnistrean, organizată de Ministerul Afacerilor Externe ucrainean şi Misiunea OSCE la Chişinău. Au participat delegaţi de la Chişinău, Tiraspol, din Federaţia Rusă, Ucraina, alte state membre OSCE şi conflictologi din SUA şi Canada.
După această conferinţă, Vasile Sturza, reprezentantul Preşedintelui R. Moldova la negocierile cu Tiraspolul, a declarat într-o conferinţă de presă că în curînd urma să fie finisată pregătirea proiectului de statut al Transnistriei şi că Tiraspolul vorbea de principiul a două state suverane şi independente care discută de spre crearea statului comun.
27 aprilie. La Chişinău a avut loc reuniunea miniştrilor de externe a 11 ţări membre CEMN. Şedinţa a fost deschisă de D. Braghiş. Preşedinţia CEMN a fost transmisă României. S-a concenit că d ela 1 iunie 1999 urma să funcţioneze Banca Mării Negre pentru Comerţ şi Dezvoltare în care Moldova ar fi deţinut 2%.
Mai. Criza guvernamentală s-a declanşat datorită cererii FMI de privatizare a ,,Moldtelecom”, a întreprinderilor complexului energetic, ramurii tutunului şi a 5 fabrici de vinuri şi coniacuri. Parlamentul nu reuşea să întrunească majoritatea parlamentară în această privinţă.
10 mai. 20 de partide şi mişcări social-politice din Moldova au semnat - ,,Declaraţia cu privire la integrarea europeană”.
30 mai. Întrevederea Petru Lucinschi-Iuri Iarov, secretarul executiv al CSI, în cadrul căreea s-a discutat legat de summitul CSI ce urma să se desfăşoare între 20 şi 21 iunie 2000 la Moscova. După aceasta I. Iarov s-a întîlnit cu D. Braghiş.
P. Lucinschi l-a primit pe reprezentantul OSCE W. Hill.
20-21 iunie. La Moscova a avut loc summitul CSI, la care au participat din partea Moldovei – P. Lucinschi, D. Braghiş şi N. Tăbăcaru. S-a discutat despre crearea zonei de comerţ liber, programul dezvoltării comunităţii pînă în anul 2005, programul de luptă contra terorismului.
6-7 iulie. Benita Ferrero Waldner (Preeşdintele OSCE, Ministru federal al Afacerilor Externe a Austriei), însoţită de 12 deputaţi din diferite state OSCE a sosit la Chişinău într-o vizită de documentare. În prima zi s-a întîlnit cu D. Diacov căruia i-a dat asigurări că organizaţia pe care o reprezintă va depune şi în continuare eforturi considerabile pentru urgentarea aplanării diferendului transnistrean, respectînd suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. După aceasta B. Ferrero-Waldner a avut o întrevedere cu Ministrul de Externe N. Tăbăcaru. La 7 iulie delegaţia s-a aflat la Tiraspol unde s-a întîlnit cu I. Smirnov şi Gr. Maracuţa. La întoarcerea în Chişinău a avut o întîlnire cu P. Lucinschi, în timpul căreia a salutat crearea Comisiei Primakov. A urmat întrevederea cu prim-ministrul D. Braghiş, în timpul căreia a asigurat că va întreprinde paşi pentru rejudecarea lui I. Ilaşcu într-o ţară membră OSCE. Printre cei care au mai însoţit-o pe Dna Waldner au fost Franz Parac, ambasadorul austriac la OSCE şi Martin Ajdic, directorul ministerului austriac de externe.
12 iulie. P. Lucinschi a sosit la Bruxelles pentru o vizită de 3 zile. A avut întîlniri cu R. Prodi, J. Solana, B. Hombach, prinţul moştenitor Filippe.
B. Hombach, coordonatorul special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, a declarat că va pleda pentru schimbarea statutului Republicii Moldova şi includerea ei în calitate de membru cu drepturi depline al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est.
R. Prodi a declarat că nu exista nici un fel de predilecţie ale organismelor europene privind colaborarea economică în CSI, aceasta acordînd posibilităţi pentru extinderea relaţiei Est-Vest şi crearea unei Europe unite, fără linii de divizare. A salutat crearea Comisiei Primacov.
N. Tăbăcaru a efectuat o vizită la Comisariatul European pentru asistenţă umanitară şi la Oficiul Belgian de Comerţ Extern.
17 iulie. La şedinţa Consiliului Permanent al OSCE la Viena, R. Moldova a propus schimbarea mandatului şi componenţei forţelor de menţinere a păcii din Transnistria. Reprezentanţii Transnistriei au refuzat să participe la şedinţă, în cadrul delegaţiei moldoveneşti, şi au părăsit sala în semn de protest pentru că nu li s-a oferit cuvîntul. I. Sturza a apreciat că conflictul transnistrean nu poate fi comparat cu alte conflicte din lume, care au o cu totul altă motivaţie.
28 iulie. La Kremlin au avut loc convorbiri între P. Lucinschi şi V. Putin despre soluţionarea problemei transnistrene şi despre summitul CSI ce urma să aibă loc între 17-18 august în Crimeea.
18 august. Preşedintele P. Lucinschi a participat la reuniunea neoficială a şefilor de stat din CSI. A avut întrevederi bilaterale cu preşedinţii Rusiei, Ucrainei, Kazahstanului şi Georgiei. A declarat - ,,Fără crearea unei zone a comerţului liber, cu o politică tarifară raţională şi reciproc acceptabilă, CSI nu va reuşi să devină o organizaţie cu adevărat viabilă şi eficientă. Toţi şefii de stat conştientizează acest lucru şi sînt dispuşi să lucreze în scopul adîncirii proceselor de integrare”.
6 septembrie. Summitul Mileniului şi-a deschis lucrările la sediul ONU. După a avut loc reuniunea şefilor statelor şi guvernelor ai ţărilor membre ale Organizaţiei Mondiale a Francofoniei. Dimineaţa P. Lucinschia avut o întîlnire cu Jose Maria Aznar, iar seara cu Bertie Ahern, prim-ministrul Irlandei. 7 septembrie. A avut loc reuniunea GUAM la care s-au purtat discuţii despre diversificarea relaţiilor de colaborare în plan economic, politic şi cultural. Îna doua jumătate a zilei delegaţia moldoveană a participat la dialogul interactiv – ,,Rolul ONU în secolul XXI”. 8 septembrie. A avut loc conferinţa ,,Silk-Sat” la Universitatea din Maryland şi East-West Management Institute (Ney York). P. Lucinschi s-a văzut cu E. Constantinescu la sediul misiunii române de lîngă ONU. 10-12 seprembrie. P. Lucinschi s-a aflat la Washington, unde a avut în 11 septembrie întîlniri cu James Wolfensohn (Banca Mondială) şi Alan Groenspan (Preşedintele Băncii Centrale a SUA).
18-19 septembrie. La Bruxelles a avut loc a 3-a şedinţă a Comitetului de Cooperare parlamentară Uniunea Europeană-Republica Moldova. Chişinăul a fost atenţionat că nu mai avea o poziţie fermă în ce priveşte integrarea în Uniunea Europeană.
19 septembrie. P. Lucinschi a fost vizitat de Enst Muehlemann, noul raportor al Consiliului Europei pentru Republica Moldova, care a dat asigurări că va fi echidistant şi imparţial în abordarea problemelor.
A urmat o întrevedere cu Roger Grawe, Directorul regional al Băncii Mondiale, care a pledat pentru soluţionarea de către Parlament a problemelor ce ţin de privatizarea întreprinderilor strategice din ramura vinificaţiei şi tutunăritului.
18 octombrie. Cabinetul de miniştri a redus termenul de interzicere a exportului de grîu de la 31 decembrie la 1 noiembrie. Aceasta a fost determinată de condiţia înaintată de Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială pentru deblocarea finanţării externe a R. Moldova. Premierul D. Braghiş a menţionat că în rezerva de stat nu au fost acumulate toate cele 50 mii tone de grîu necesare. Iniţial, interdicţia a fost o măsură datorată secetei din primăvara-vara 2000.
10 noiembrie. Iuri Iarov, secretarul executiv al CSI a fost la Chişinău şi s-a întîlnit cu Preşedintele P. Lucinschi. Au discutat despre summitul CSI ce urma să aibă loc la Minsk între 30 noiembrie şi 1 decembrie.
14-15 noiembrie. W. Schwimmer, Secretarul General al Consiliului Europei a fost în vizită în R. Moldova. În prima zi a fost primit de P. Lucinschi şi a dat o înaltă apreciere realizărilor R. Moldova în procesul de democratizare. În a a doua zia vizitei sale W. Schwimmer a fost la Tiraspol.
24 noiembrie. D. Braghiş a participat la Berlin la Conferinţa Internaţională Europa Forum - ,,Europa în secolul XXI”. A vut întîlniri cu Dna Daubler-Gmelin, ministrul Federal al Justiţiei şi cu Dl G. Plenger secretar de stat al Ministrului Federal de Externe.
30 noiembrie. Petru Lucinschi a participat la Minsk summitul CSI, fiind însoţit de D. Braghiş, N. Cernomaz, Mihai Manoli (Ministrul Finanţelor), V. Ţurcanu (Ministrul de Interne). A avut o întrevedere cu Preşedintele rus V.Putin, urmate de întrevederi şi discuţii cu Preşedinţii Ucrainei, Kazahstanului, Azerbaidjanului, Georgiei etc.

Anul 2001
15 ianuarie. Preşedintele P. Lucinschi a avut o întrevedere cu reprezentantul OSCE în R. Moldova W. Hill.
14 februarie. La Chişinău s-a aflat o delegaţia foarte importantă a Uniunii Europene. Din aceasta făceau parte – Anna Lindh (ministrul de Externe al Suediei), Louis Michel (ministrul afacerilor externe din Belgia), Cristophor Patton (Comisar european pentru relaţiile externe) şi Javier Solana (secretarul general al Consiliului European şi înalt reprezentant PESC).
7 mai. Premierul V. Tarlev a plecat la Geneva pentru a participa la Consiliul General al OMC, în cadrul căruia R. Moldova avea să adere la acest organism.
15 mai. La Bruxelles, Prim-ministrul V. Tarlev a participat la Reuniunea a III-a a Consiliului de Cooperare Republica Moldova-UE.
22 mai. A. Severin (OSCE) s-a aflat în vizită de documentare la Chişinău. În cadrul întîlnirii pe care a avut-o cu V. Voronin s-a discutat despre ,,economia subterană”.
6 iunie. La Ialta s-a desfăşurat summitul GUUAM.
9 iunie. La Stresa, în Italia, s-a desfăşurat summitul şefilor de stat din Europa Centrală şi de Est (13), la care a participat şi Preşedintele V. Voronin.
26 iunie. Preşedintele V. Voronin s-a aflat la Strasbourg în cadrul deschiderii sesiunii de vară a APCE, după care a participat în 28 iunie, la Bruxelles la ceremonia de aderare a R. Moldova la Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est. S-a întreţinut cu Bodo Hombach, R. Prodi şi J. Solana.
1 iulie. Datoriile externe ale R. Moldova constituiau 1 miliard 522,8 milioane dolari SUA, din care ale statului erau 997,7 milioane de dolari SUA, restul revenind agenţilor economici şi băncilor.
31 iulie. Preşedintele V. Voronin a ţinut o conferinţă de presă în cadrul căreia a declarat între Bucureşti şi Chişinău urma să fie stabilită o linie telefonică directă, că dacă Ilaşcu retrăgea plîngerea de la CEDO, camarazii lui ar fi fost eliberaţi pînă la 19 iunie 2001, că Nicolae Cernomaz (MAE) şi Ion Leşanu (ministrul Energeticii), au fost demişi pentru că nu respecatu disciplina, iar ,,persoanele care nu-s capabile să întărească disciplina sînt eliberate. În primul rînd avem nevoie de desciplină în executarea legilor”. A mai făcut referiri la retragerea unilaterală apacificatorilor molodveni de la vadul lui Vodă şi Dubăsari, la creditul de 1,5 miliarde dolari SUA de la FMI, din care doar 9 % fuseseră investite, iar restul utilizate în alte scopuri.
17 august. Richard Haas, consilierul Departamentului Europa II al FMI, a încheiat negocierile cu Chişinăul. În final a declarat - ,,negocierile au fost dificile, dar s-a reuşit stabilirea priorităţilor activităţii Guvernului moldovean pentru următoarele 12 luni. Se va relua finanţarea Republicii Moldova”.
6 septembrie. La al XI-lea for economic de la Krynica Gorsca, Polonia, V. Voronin a declarat că războiul din 1992 ,,n-a fost un conflict etnic, ci unul politic”.
27-28 septembrie. Premierul V. Tarlev a participat la Moscova la summitul şefilor de guverne din statele CSI.
24 octombrie. La Bălţi a fost inaugurat Centrul de Documentare ONU.
27 octombrie. La Gura Bîcului a fost inaugurat (din fondurile Consilului Europei s-a făcut reconstrucţia) podul distrus de unităţile paramilitare secesioniste în anul 1992.
30 octombrie. W. Hill s-a întîlnit cu Doamna E. Ostapciuc cu ocazia încheierii misiunii diplomatice în R. Moldova ca reprezentant al OSCE.
6 noiembrie. Preşedintele V. Voronin a participat la Varşovia la Conferinţa privind lupta comună împotriva terorismului.
19 noiembrie. Preşedintele V. Voronin a declarat că R. Moldova nu intenţiona să adere la NATO.
31 noiembrie. La Kremlin a avut loc summitul jubiliar al CSI cu ocazia a 10 de funcţionare a organizaţiei.
13 decembrie. CEDO a decis ca Mitropolia Basarabiei să fie înregistrată.
În anul 2001 volumul comerţului exterior a crescut cu 16,5 % (exporturile către CSI au crescut cu 29,5 % iar către ţările europene 16,9 %).
În lunile septembrie-noiembrie oficialii moldoveni au purtat negocieri cu reprezentanţii FMI şi BM, dar nu au ajuns la un consens cu aceştia.

Anul 2002
15-16 ianuarie. Lordul Russell Johnston s-a aflat la Chişinău şi s-a întîlnit cu reprezentanţii fracţiunilor parlamentare. Oaspetele a afirmat că programul partidului de guvernămînt era unul realist şi reflecta interesele alegătorilor care l-au votat. Legat de protestele PPCD a declarat că era ,,o problemă a guvernului moldovean”. În acel moment, R. Moldova avea datorii de 800.000 de dolari la Consiliul Europei.
29 ianuarie. La Chişinău s-au aflat Doamna Josette Durrieu şi Lauri Vahtre, raportorii pentru R. Moldova la Consiliul Europei. În cadrul întîlnirii cu V. Tarlev, J. Durrieu s-a pronunţat pentru ca R. Moldova să fie mai insistentă în procesul de integrare în structurile europene şi să promoveze valorile şi opţiunile unei societăţi dmeocratice.
12 februarie. W. Schwimmer (APCE) a salutat decizia autorităţilor de la Chişinău de a anula ordinul privind suspendarea activităţii PPCD.
18 februarie. La întîlnirea pe care a avut-o Preşedintele V. Voronin cu reprezentanţii misiunilor diplomatice în R. Moldova, a declarat că în ce îi privea pe protestatari - ,,Nu vom admite aplicarea forţei”.
18 martie. Hildegard Gasek (BERD) a declarat că instituţia ce o reprezenta ar investi 3,6 milioane de dolari în acţiunile companiei ,,AIR Moldova”, dacă statul ar renunţa să mai deţină 51 % din acţiuni.
8-10 aprilie. Doamna Josette Durrieu şi L. Vahtre (raportorii CE) s-au aflat la Chişinău.
24 aprilie. Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (Strasbourg) - ,,Despre funcţionarea instituţiilor democratice în Moldova”. Prin aceasta, Guvernului moldovean i se impunea – înregistrarea pînă la 31 iulie a Mitropoliei Basarabiei; transformarea companiei Teleradio Moldova în două instituţii publice; identificarea locului aflării lui Cubreacov; restabilirea autonomiei puterii judecătoreşti.
19-20 iulie. La Ialta a avut loc summitul GUUAM. A fost făcută de către reprezentanţii Azerbaidjanului, Georgiei, Republicii Moldova şi Ucrainei - ,,Declaraţia privind eforturile comune pentru asigurarea stabilităţii şi securităţii în regiune”. Vladimir Voronin a declarat - ,,Magistrala trebuie să treacă şi prin Moldova”.
23 septembrie. V. Voronin i-a primit pe P. Hyde Smith şi pe David Schwartz, şeful Misiunii OSCE în Moldova, cu care a discutat despre reglementarea crizei transnistrene.
6-7 octombrie. La Chişinău s-a desfăşurat Summitul CSI. Pe lîngă întîlnirea preşedinţilor şi multe întrevederi prezidenţiale individuale, a avut loc consiliul şefilor de guvern CSI, dar şi a miniştrilor de externe.
15 octombrie. Walter Schwimmer s-a aflat în vizită la Chişinău, pentru a vedea cum se îndeplinea rezoluţia APCE din 24 aprilie 2002.
17-20 octombrie. La Beirut, Preşedintele V. Voronin a participat la a IX-a Reuniune a Şefilor de Stat şi de Guvern ai ţărilor membre – la Organizaţia Internaţională a Francofoniei.
11 noiembrie. Preşedintele rus V. Putin a declarat la Bruxelles că Federaţia Rusă şi OSCE au ajuns la o înţelegere pozitivă în privinţa Transnitriei.
13 noiembrie. La Chişinău, Preşedintele V. Voronin s-a întreţinut cu Kornelis Van Rij, şeful Secţiei politice a Consiliului UE, responsabil pentru relaţiile cu CSI, Statele Baltice şi Asia.
18-20 noiembrie. Grupul lui Kimmo Kiljunen, vicepreşedintele OSCE s-a aflat în vizită de documentare în R. Moldova, întreprinzînd şi o călătorie în Transnistria.
21 noiembrie. Preşedintele V. Voronin a participat la summitul NATO de la Praga.
28 noiembrie. Republica Moldova a preluat preşedinţia Adu